Meteoritul de 10 kilograme a stat câteva decenii la o fermă din Michigan, înainte de a fi recunoscută de comunitatea științifică, conform Science Alert.
„Mi-am zis imediat că acesta a fost ceva special”, a explicat Mona Sîrbescu, geolog la Universitatea Central Michigan (CMU), în 2018, după ce a investigat obiectul.
„Este cel mai valoros specimen pe care l-am avut vreodată în viața mea, din punct de vedere monetar și științific”, a adăugat ea.
David Mazurek, un bărbat din Grand Rapids, Michigan, a întrebat-o pe Mona Sîrbescu dacă ar putea examina o rocă pe care o avea de 30 de ani.
Mona a mai primit de-a lungul timpului astfel de cereri, dar de obicei nu a fost vorba de ceva interesant.
„De 18 ani, răspunsul a fost categoric „nu”… nu erau meteoriți”, a explicat ea.
Dar cu această ocazie, răspunsul a fost altul.
Nu numai că era într-adevăr o piatră spațială, ci și una spectaculoasă.
Obiectul, poreclit meteoritul Edmore, este un meteorit mare de fier-nichel cu o cantitate considerabilă de nichel, de aproximativ 12%.
Modul în care meteoritul a intrat în posesia lui Mazurek este o poveste în sine.
Potrivit Monei Sîrbescu, când Mazurek a cumpărat o fermă în Edmore, Michigan, în 1988, i s-a arătat proprietatea de către proprietarul anterior și a văzut o piatră mare, cu aspect ciudat, folosită pentru a opri deschiderea unei uși de magazie.
Când Mazurek l-a întrebat pe proprietarul respectiv despre rocă, i s-a spus că opritorul de ușă era de fapt un meteorit.
Bărbatul a continuat spunând că în anii 1930, el și tatăl său au văzut meteoritul căzând noaptea pe proprietatea lor. Roca „a făcut un zgomot al naibii când a lovit” pământul.
În dimineața următoare, cei doi au găsit craterul lăsat de obiect și au săpat pentru a-l găsi. Era încă cald, își amintește Mazurek din ce i-a povestit proprietarul anterior al fermei.
Bărbatul i-a spus lui Mazurek, în momentul în care vi-a vândut locuința, că, deoarece meteoritul făcea parte din proprietate, acum îi va aparține.
Așadar, Mazurek a păstrat piatra spațială timp de 30 de ani și a continuat să o folosească ca opritor de ușă – cu excepția ocaziilor în care copiii lui au dus piatra la școală ca să le-o arate colegilor și profesorilor.
În cele din urmă, a observat că oamenii câștigau bani din găsirea și vânzarea unor bucăți mici de meteoriți, așa că s-a gândit că ar trebui să-și evalueze piatra gigantică.
„Ceea ce se întâmplă de obicei cu acești meteoriți e că fie pot să fie vânduți și expuși într-un muzeu, fie vânduți colecționarilor și vânzătorilor care doresc să facă profit”, a spus Mona Sîrbescu.
În cele din urmă, Mazurek și-a vândut meteoritul Planetariului Abrams de la Universitatea de Stat din Michigan, primind 10% din valoarea obiectului. Valoarea obiectului a fost de 75.000 de dolari.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
