Proclamarea locală a canonizării Sfântului Preot Mucenic Constantin Sârbu va avea loc vineri, 23 octombrie, la Mănăstirea Mihai Vodă din București.
Detaliile organizatorice ale proclamării au fost stabilite, la 15 octombrie, în cadrul unei ședințe desfășurate la Mănăstirea Mihai Vodă și la Biserica Sapienței, locul unde Sfântul Constantin Sârbu a slujit în ultima parte a vieții.
Prezent la consfătuire, Răzvan Mihai Clipici, consilier patriarhal, a subliniat că proclamarea canonizării Sfântului Preot Mucenic Constantin Sârbu reprezintă o mare binecuvântare pentru Biserică, întrucât aceasta primește încă un rugător înaintea lui Dumnezeu: 'Pentru Arhiepiscopia Bucureștilor, precum și pentru întreaga Patriarhie Română, canonizarea Sfântului Preot Mucenic Constantin Sârbu reprezintă o mare binecuvântare, având în vedere faptul că Biserica se îmbogățește cu încă un rugător înaintea lui Dumnezeu. În cazul Sfântului Preot Mucenic Constantin Sârbu avem și dovada incontestabilă a sfințeniei, reprezentată de moartea sa mucenicească, de faptul că L-a iubit pe Dumnezeu atât de mult, încât și-a dat viața pentru credința în Mântuitorul Iisus Hristos și pentru mărturisirea adevărului'.
Sfânta Liturghie și proclamarea locală a canonizării a fost precedate, în seara zilei de joi, 22 octombrie, de slujba Privegherii.
Vineri, după Sfânta Liturghie, oficiată de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi, are loc ceremonia de proclamare: citirea Tomosului Sinodal și prezentarea icoanei Sfântului.
Viața Sfântului Preot Mucenic Constantin Sârbu
S-a născut în data de 10 ianuarie 1905, la Cavadinești, județul Galați. Și-a pierdut mama încă din copilărie, iar tatăl s-a accidentat, încât nu a mai putut avea grijă de copii.
La vârsta de aproape 12 ani a fost înscris la Școala de cântăreți bisericești. În 1919, la vârsta de 15 ani, a fost admis la Seminarul Teologic din Galați. Din anul 1925 a devenit student la București, la Facultatea de Teologie și la Academia de Muzică.
S-a căsătorit cu Maria Constantinescu, licențiată în litere și filosofie. Au plecat la Catedrala Episcopală din Huși, pentru că, în București, tânărul teolog Constantin nu și-a găsit nicio parohie. A fost hirotonit preot la Mănăstirea Adam, de Episcopul Nifon Criveanu al Hușilor.
A ajuns director și profesor al Școlii de cântăreți din eparhie, ulterior fiind desemnat protoiereu de Fălciu. Din 1938 s-a transferat la București, la parohia nou înființată 'Parcul Călărași', unde a fost preot și ctitor.
Odată cu instaurarea regimului comunist a fost arestat, trecând prin mai multe penitenciare din România.
După nenumărate presiuni pentru a colabora cu regimul comunist, trădând secretul din Taina Spovedaniei, Sfântul Constantin, care era greu bolnav și necesita o intervenție chirurgicală, a fost amenințat că, dacă nu se sinucide, oricum va fi victima unei operații nereușite, care îi va provoca moartea. Atunci el și-a asumat acest destin, mergând de bună voie la spital, unde a murit în 23 octombrie 1975 de septicemie în urma operației, la vârsta de 70 de ani. (surse: https://ziarullumina.ro; https://basilica.ro) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Alexandru Cojocaru)
