El a vorbit, mai exact, despre consumul de benzodiazepine (BZD) și șofat.
„De mai bine de 24 de ore, țara-i în frenezie privind legătura dintre consumul de benzodiazepine (BZD) și șofat. Majoritatea oamenilor comentează situația unei persoane publice (de-o manieră dizgrațioasă aș putea să adaug) după ce femeia a fost oprită în trafic de poliție și testată pozitiv pentru alcool, dar și BZD. Prilej pentru multe săgeți, ocazional otrăvite, dar și teribil de multă inepție.
În cele din urmă s-ar putea că o populație importantă de pacienți care consumă anxiolitice, sau sedativ-hipnotice, din această clasă de medicamente să-și schimbe atitudinea față de prescripția lor medicală. Mai ales când vine vorba de condus automobilul.
Să începem cu legea. Potrivit noului Cod Rutier, este interzis șofatul sub influența mai multor substanțe. Pe această listă se regăsesc mai multe categorii de compuși. La loc de cinste este alcoolul, după care apar și – nediscriminat – benzodiazepinele. Legiuitorul nu face o deosebire între consumul licit (cu prescripție medicală, la recomandarea medicului) și consumul ilicit, recreațional.
Legiuitorul însă comite o greșeală când pune un semn de egalitate între ”sub influența” unei benzodiazepine, respectiv detectarea acelui compus într-o concentrație oarecare prin teste calitative, sau probe biologice. La fel cum legiuitorul comite o greșeală când trece o clasă de compuși chimici dintre care unii, mai mult decât alții, afectează vigilența, dar și funcțiile executive ale creierului, respectiv viteza de reacție. Asta e. Dura lex, sed lex. Cât privește prevederile legii, dreptul la sănătate și recomandarea medicală, respectiv pretențiile Poliției de la medicul psihiatru să devină un ”braț armat” al combaterii infracționalității la volan, asta e o problemă pentru altă dată.
Ce sunt benzodiazepinele?
Sunt niște compuși chimici obținuți prin funzionarea unui nucleu de benzen (da, acel benzen din benzină) și un nucleu de diazepină. Ce rezultă? O benzo-diazepină (BZD). Din punct de vedere farmacologic, BZD fac parte dintr-o categorie mai mare de substanțe cunoscute ca ”depresante ale sistemului nervos”. Efectul lor, în doză terapeutică, e de calmare, liniștire, tranchilizare.
Unele au proprietăți sedative și sunt folosite inclusiv în anestezie. Altele au proprietăți hipnotice, deci poartă numele colocvial de ”somnifere”. Mai sunt unele care nu sunt nici sedative, nici hipnotice, cât scad tensiunea nervoasă și încordarea emoțională. Lor le spunem ”anxiolitice” (pentru că fac ”liza” anxietății, adică ”o dizolvă”).
Reprezentantul de clasă (adică produsul ”central” al familiei de medicamente) este diazepamul. Diazepamul este în principal un sedativ-hipnotic. Efectul lui anxiolitic este modest. Istoric, diazepamul a intrat în uz înainte de-a ști omenirea ce face el, exact, în creier, motiv pentru care când au fost identificați receptorii din creier de care se leagă, preferențial, diazepamul li s-a spus acelor receptori ”receptori pentru benzodiazepină” (creativ, nu?)
Ca un mic detaliu trivia, un fost ambasador al Israelului în România, Rodica Radian-Gordon, și-a făcut teza de doctorat în chimie fix în acest domeniu. O doamnă foarte simpatică, mulți ani în urmă – când eram jurnalist – am discutat despre istoria diazepamului și-a receptorilor lui. La acest moment, în România, sunt prescrise și folosite doar câteva BZD dintr-un total de clasă foarte, foarte divers.
VEZI ȘI: În 2019, Ana Morodan voia „tortură în piața publică” după demisia unui ministru. Acum dorește să o îmbrățișăm pentru modul în care a condus - https://www.dcnews.ro/in-2019-ana-morodan-voia-tortura-in-piata-publica-dupa-demisia-unui-ministru-acum-doreste-sa-o-imbratisam-pentru-modul-in-care-a-condus_910754.html
Avem, după cum urmează: diazepam, lorazepam, bromazepam, nitrazepam (și infamul flunitrazepam), cinolazepam, midazolam, clonazepam, alprazolam și – pentru că unii pacienți își cumpără din Moldova – tofisopam. Mai sunt pacienți care-și procură oxazepam, sau triazolam. Și mai sunt pacienți care folosesc gabapentin, sau pregabalin, care – deși sunt analogi GABA (acid gama-amino-butiric) – și, deci, ”seamănă cu o benzodiazepină” – n-au nicio treabă cu benzo-diazepinele.
De ce e importantă această enumerare de denumiri chimice?
Pentru că fiecare medicament are proprietățile lui, și – dacă ar fi să separăm didactic ”sedativ-hipnoticele” de ”anxiolitice” pe o linie continuă, unde avem la un capăt diazepamul, iar la celălalt capăt tofisopamul, toate celălalte se înșiră, pe-un șirag de mărgele, mai spre-un cap sau altul. Ce înseamnă ”sub influența” unei benzodiazepine?
Aici lucrurile, medical, sunt complicate. Pentru că unele BZD sunt cu acțiune rapidă/ foarte rapidă (minute – zeci de minute) și au efect activ asupra creierului pentru 3 – 4 ore, până la 8 – 10 ore, în vreme ce altele sunt cu acțiune intermediară/lentă, și manifestă efect/ beneficii pentru 12 – 18 ore. Fiecare medicament are o ”perioadă” în care acționează asupra unui receptor. Această perioadă se înscrie, matematic, pe o ”curbă” dinamică. Noi îi spunem ”farmacodinamică”. Această curbă este legată, influențată și în oarecare măsură cauzată de ceea ce se cheamă ”mișcarea” medicamentului în organism, sau ceea ce numim ”farmaco-cinetică”.
”Mișcare” înseamnă de la momentul la care substanța intră în organism (pe gură, prin mușchi, în venă, intra-rectal) până când ajunge la locul ”faptei”, perioada în care ”concentrația” lui la locul faptei asigură efecte active, apoi eliminarea lui, până la momentul la care dispare. ”Influența” unui medicament nu e totuna cu perioada în care îl detectezi în organism.
Spre exemplu clonazepamul e destul de păcătos. E lipofil, adică se acumulează în țesutul adipos. Are un efect susținut pentru 12 – 18 ore (funcție de doză), dar durează și 72 de ore până se elimină. Ce se întâmplă între ora a 18-a, și ora a 72-a, e sub nivelul terapeutic al medicamentului, chiar dacă în sânge circulă metaboliți. Spre deosebire de alcoolul etilic, felul în care benzodiazepinele interacționează cu receptorul lor (apropos, același și pentru alcool și pentru BZD) e competitiv. Asta înseamnă că NU poți pune un semn de linearitate între doză și efect. Pe cale de consecință nu poți pronunța intervale de intoxicație (cum e cazul alcoolului etilic) și efectul asupra comportamentului în cazul unei benzodiazepine. Pentru că NU folosim BZD în scop recreațional.
Apropos, și alcoolul are efecte anxiolitice, sedativ-hipnotice. Dar nu el e în discuție aici. Prescriem BZD în anumite doze, într-o anumită schemă, și de-o anumită manieră încât să adresăm, simptomatic, problemele cu care vine pacientul la noi. Sunt persoane care beneficiază de doze mici, sau foarte mici, de BZD. Ele nu sunt ”sub influența” BZD, nu în sensul pe care îl propune/ sau presupune/ legiuitorul. Sunt și persoane care iau doze robuste, la limită mari, în care caz intră ”sub influența” acelei substanțe, ergo vor avea și efecte nedorite, pentru o perioadă susținută pe parcursul zilei.
Orice medic psihiatru, când prescrie o benzodiazepină, ar trebui (insist, ar TREBUI) să îi explice pacientului faptul că medicamentul afectează într-o oarecare măsură viteza de reacție (care e mai mică sub BZD), atenția distributivă, iar dacă e o benzodiazepină sedativ-hipnotică faptul că îi afectează vigilența. Deci e recomandat să nu șofeze pe perioada tratamentului, sau să manifeste precauție.
Medicii nu fac poliție. Nu mai mult decât face poliția medicină
Nu o singură dată am văzut scris pe bilete de externare, sau pe scrisori medicale, formula tembelă ”se interzice șofatul pe perioada tratamentului”. Acest ”se interzice” e în cel mai bun caz un act ratat, în cel mai rău caz o încălcare a drepturilor pacientului. Cine interzice? Doctorul interzice? Legea interzice? Poliția interzice?
Până la ce punct ocrotim siguranța în trafic, și de la ce punct încolo marginalizăm o populație doar pentru că utilizează un medicament, fără deosebire de nuanță, barem sau recomandare medicală?
Am fost întrebat, la un moment dat, de o instanță de judecată – la cererea unei părți – dacă faptul că pacienta clinicii noastre primea o prescripție de benzodiazepină îi afectează ”capacitatea de a îngriji un copil”. Atât de curioși pot fi oamenii. Dar și atât de ticăloși. Era o luptă pentru custodie.
Pacienta era traumatizată de fostul partener, un bărbat violent și manipulator. Ea primea o benzodiazepină care să o ajute cu atacurile ei de panică în momentul în care suna telefonul. Lua o doză mică, era sub monitorizare medicală. Dar sugestia serpentină era acolo.
Am răspuns, cu nume prenume și cod de parafă, că – în opinia mea profesională asumată – pacienta nu suferă de-o ”scădere” a capacității de-a îngriji un copil pe schema respectivă de tratament. Pentru un ciocan, toate sunt cuie. Să fie bine înțeles, tot ce descriu aici nu presupune că șofatul e încurajat când primești benzodiazepine. E relativ, sau complet, contra-indicat. Ca și operatul altor mașini-unelte. Dar la fel de bine pune în pericol siguranța, și la limită viața, persoanei dacă nu se odihnește, dacă face atacuri de panică, dacă are anxietate insuportabilă.
Drept urmare să privezi o categorie de persoane de dreptul la sănătate, doar pentru că ai descoperit tu că BZD sunt ”sedativ-hipnotice” sau că ”s-a mai făcut și în alte țări” e proba unei crâncene, și regretabile, miopii morale. Las, acum, aprozarul public să-și vadă de banalul zarzavat. Iar celor care aruncă lături spre o persoană care s-ar putea că are probleme de sănătate mintală doar pentru că a devenit subiect de bârfă le propun să manifeste un pic de rușine. Sănătatea mintală nu e o bâză în curtea școlii. Oamenii suferă. Și tare mi-e teamă că dacă boala psihică ar fi eruptivă, mulți dintre cei care astăzi dau cu piatra și-ar descoperi și ei niscaiva bube...”, a scris psihiatrul Gabriel Diaconu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
