"Briers (2008) descrie acest proces foarte clar: „grupurile au un obicei înfiorător de a alege una sau mai multe persoane pentru a servi drept „coș de gunoi" în care sunt aruncate temerile și anxietățile grupului (...) pentru copilul căruia i se întâmplă acest lucru experiența poate să fie oribilă, îndeosebi deoarece adesea nu este clar motivul pentru care a fost ales tocmai el", subliniază profesorul doctor Ion-Ovidiu Pânișoară, Director, Departamentul de Formare a Profesorilor, la Universitatea din București.
Citește și: Părinți de succes: Vânător de greșeli sau detector de potențial
În plus, specialistul în Educație amintește și posibilele semnale, oferite de Briers, care indică că un copil devine „ țap ispășitor " în grupul din care face parte:
- este subiect de bârfe pentru restul grupului;
- crește nivelul „tachinărilor prietenoase". De multe ori copilul nu își dă seama deoarece aceste tachinări pot părea nesemnificative la început și sunt tolerate, dar ele vor crește în intensitate foarte repede;
- apar schimbări în alianțele și prieteniile din grup, prietenii „ țapului ispășitor " sunt „atrași" de ceilalți într-o alianță care să-l izoleze pe copilul în cauză.
Citește mai multe pe performante.ro
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
