Specialistul în Educație atrage atenția că toate aceste "provocări" pentru cel mic se strâng atât de multe, încât el efectiv „aleargă" de la o activitate la alta, iar lucrurile încep să nu mai fie chiar în regulă, deoarece se instalează epuizarea.
Părinți de succes: Umorul, ingredient esențial al succesului didactic
"Totul PARE în regulă, dar de multe ori este depășită o anumită limită și părintele trebuie să se gândească serios dacă nu este timpul să facă o listă a priorităților", susține profesorul universitar Pânișoară, care își argumentează opinia amintind de teoria stimulării. Potrivit cercetătorilor în domeniu, tipul de reacție reprezintă o combinare între gradul de stimulare oferit de către mediu, dar și de către persoana în sine. Pe de altă parte, trebuie avut în vedere și două caracteristici importante ale stimulării, respectiv gradul de noutate pe care stimulul îl are și intensitatea stimulului.
De aceea, profesorul universitar Pânișoară semnalează că mulți copii, de frică să nu-și dezamăgească părinții, nu vor recunoaște direct că se simt epuizați, iar motivația ca ei să răspundă provocărilor se va topi încetul cu încetul.
"Nu trebuie să uitați că există un optim: nivelul la care motivația este în cote excelente. Este ușor de recunoscut: când copilul se simte, provocat, când ceea ce face este suficient de stimulativ, dar nu a depășit limita spre epuizare", este mesajul pe care profesorul universitar Pânișoară îl transmite părinților.
Citește mai multe pe performante.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
