EXCLUSIV  Motivul pentru care vârstnicii sechestrați și obligați să se căsătorească ar putea să nu-și găsească dreptatea. Avocat Bărbuceanu: Un semnal de alarmă pentru justiția din România

Având în vedere ultimul caz în care sunt implicați bătrâni din România, de pe a căror exploatare alte persoane se îmbogățesc, nu poate fi ignorat un aspect din justiția din România care, la un anumit moment dat, ne afectează pe toți.

Este vorba despre durata interminabilă a majorității proceselor de pe mesele judecătorilor. Unele dintre cazurile reprezentative sunt procesele privitoare la restituirea proprietăților din anii 1990. Un alt exemplu este dat de dosarul fostului primar Cherecheș, care abia după 10 ani a primit o soluție definitivă de la judecători.

Cu toate că mulți dintre români aruncă vina pe magistrați, realitatea e exprimată prin nuanțe de gri. Astfel, vorbind cu avocatul și profesorul Bogdan Bărbuceanu, am încercat să dobândim o imagine cât mai cuprinzătoare asupra situației justiției din România.

În contextul dat, vorbim despre timpul în care bătrânii sechestrați și obligați să se căsătorească își vor redobândi bunurile, având în vedere vârsta înaintată a acestora corelată cu anii necesari soluționării celor mai multe procese din România.

DC News: Cât timp va dura până își vor recupera bunurile acești bătrâni?

„Într-un dosar penal în care vorbim de mai multe părți și de mai multe infracțiuni probabil că va lua mai mulți ani. Veți vedea că numai urmărirea penală va dura un an cel puțin. Dacă mai vorbim și de fond și de apel putem vorbi și de cinci ani durata procesului. Ăsta e sistemul în România.”, ne-a spus Bogdan Bărbuceanu.

Cum rămâne cu principiul celerității procesului civil?

DC News: Ar putea fi un semnal de alarmă durata proceselor având în vedere că vorbim despre bătrâni care, de-a lungul ultimilor 34 de ani, nu au mai trăit cât să vadă și soluționarea procesului pe care l-au început?

„Vorbeam și despre Cherecheș cu câteva zile în urmă. Nu procedural, dar uman, eu consider că acest om și-a executat deja pedeapsa. Zece ani de proces în care să stai cu condamnarea deasupra capului, 100 de termene la care el a fost prezent, faptă săvârșită acum 10 ani. Păi, un cetățean german, că tot l-a prins în Germania, care ar fi făcut aceeași faptă, ar fi executat și ar fi și uitat că a executat pedeapsa după atâția ani. Este o bătaie de joc. Câți n-au fost care n-au murit după 20 de ani de proces, indiferent de obiect. Sunt cazuri în care au murit și moștenitorii celor care au deschis acțiunea”, ne-a spus Bogdan Bărbuceanu.

DC News: În contextul actual, ce se poate face pentru a se reduce considerabil timpii soluționării proceselor?

„În primul rând, numărul de judecători. E mult prea mic pentru sistemul judiciar actual. La Universitate vorbeam - în calitate de cadru didactic la Facultatea de Drept - în Germania sau Italia, oricine care are o profesie juridică se poate transfera în magistratură după un anumit timp, fie el consilier juridic sau avocat, fără nicio problemă. În România, orice profesie juridică ai avea, trebuie să dai examen de admitere ca un student care abia a terminat facultatea.”

În România, cei care doresc să devină magistrați trebuie să urmeze cursurile Institutului Național de Magistratură care, cel puțin anual, organizează un concurs de admitere. În ultimii ani, după ce au suspendat pe vremea pandemiei examenul menționat, s-a mărit și numărul celor care pot fi admiși de la 100 la 300.

Cu toate acestea, datele arată că și înainte, dar și după mărirea numărului de persoane care pot urma cursurile INM, doar un număr de 70-90 de candidați reușesc să treacă.

„Nici nu se uită pe dosare”

„Condițiile sunt mult prea severe. E mult prea restrictivă pătrunderea în magistratură. Numărul mic de judecători îi face pe aceștia să nu facă față sistemului. Am colegi care mi-au fost avocați-stagiari și care au vrut în magistratură. Acum își plâng de milă deoarece vor înapoi în avocatură; le intră câte 50 de dosare, iar acum e bine, înainte se intra și cu 200 de dosare pe ordinea de zi. Păi ne imaginăm că, în materie penală, un judecător care are 50 de dosare în ședință publică, cunoaște absolut fiecare dosar? E absurd, nici nu se uită pe ele, vă spun din experiență. Ne mirăm și noi avocații, așteptăm și un an să se redacteze o soluție. Da, corect, nu e normal, dar judecătorul acela are și el dreptatea lui. Nu poate motiva și soluționa sute de dosare pe lună.”, a mai precizat specialistul.

De-a lungul timpului, autoritățile și oamenii politici au invocat „lipsa fondurilor de a plăti atât de mulți magistrați”, lucru care ar putea duce la o implozie a sistemului judiciar din România. Nu doar frustrarea oamenilor implicați în procese, dar și stresul și presiunea și până la calitatea soluționării unui dosar pot reprezenta efecte ale unei cauze ce a prins rădăcini puternice în sistemul din România.

Nu cu mult timp în urmă li se spunea procurorilor de către un funcționar de stat „să mai termine cu programul până la ora 4. Să stea și după program dacă sunt dosare”.

„Au mărit numărul candidaților ce pot fi admiși, dar știți că nu se ocupă în primul rând. Examenul e făcut în așa fel încât - și și nouă ni se cere la facultate atunci când contribuim la examen, să facem grilele în așa fel încât și noi ne uităm ca proștii la ele, scuzați expresia-  să nu se intre. Nu înțeleg de ce.”, a încheiat avocatul și profesorul Bogdan Bărbuceanu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News