După 1989, televiziunile din Vest aveau să transmită imagini deplorabile cu copiii din centrele de plasament din România.
Copii ținuți în lanțuri, în mizerie, în spații supraaglomerate, subnutriți, traumatizați.
Statul român uitase de ei, la fel și familiile. Care a fost soluția României? Să îi „vândă”. Adopțiile în masă ale străinilor au fost prea mult pentru „biata” birocrație românească post-comunistă. Întregul context a lăsat loc și de metode mai puțin ortodoxe prin care diferiți indivizi luau copii la „angro”, nemaifiind nevoie de hârtii „plictisitoare”.
Mai mult, având în vedere curentul vremii, multe alte familii au recurs la această metodă prin care, din cauza sărăciei, reușeau să câștige niște bani pentru ziua de mâine - vânzându-și copilul.
Nici astăzi nu este cunoscut numărul total al copiilor vânduți în acei ani. Pe rețelele de socializare s-au format grupuri și comunități de astfel de persoane care au fost adoptate și care acum își caută membrii familiei. Deși mulți întâmpină dificultăți din cauza documentelor inexistente din arhiva statului nostru, există suficiente cazuri fericite de reîntregiri de familie - dar mai mult prin aportul rudelor și rețelelor de socializare.
Cazul cu minorul din Gorj care a fost vândut pe 8.000 de lei nu face decât să reînvie un ecou din trecutul sumbru al României: redevenim nevoiți să ne vindem copiii pentru a asigura masa de mâine, în timp ce statul asistă neputincios?
Este foarte trist și greu de crezut că așa ceva se întâmplă și s-a întâmplat în țara categorisită drept „cea mai creștină din lume” (85% din populație se consideră creștină).
Lipsa de organizare și indiferența angajaților din instituțiile responsabile au permis mii sau poate zeci de mii de abuzuri, fiind greu de imaginat prin ce au trecut mulți dintre copiii de la acea vreme de-a lungul timpului, mai ales dacă ne gândim la lipsa unei monitorizări prealabile din partea statului.
Unde a dus debandada din 1990? Atașăm o filmare de-a vremii:
Este traiul în România atât de greu din nou? Ne îndreptăm din nou către acte disperate din partea familiilor care nu au resursele necesare? Greu de crezut, mai ales că în 2024, în cea mai „creștină” țară din lume, se întâmplă așa ceva.
În 1990 au venit străinii cu camioane și ajutoare umanitare, dar astăzi, cine mai vine?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Acest articol reprezintă o opinie.
