Sfântul Serafim de Sarov s-a născut la 19 iulie 1759, în oraşul Kursk din Rusia, primind la botez numele de Prohor. A rămas orfan de tata la vârsta de 3 ani. Când a împlinit 17 ani a plecat să îmbrăţişeze viaţa monahală la Lavra Pecerska de la Kiev. După un timp, îndrumat de Părintele Dositei din pustia Kitaev, a mers să îşi petreacă restul vieţii în Mănăstirea Sarovului, scrie crestinortodox.ro. Pe 20 noiembrie 1778, tânărul Prohor a intrat în Mănăstirea Sarovului.
Prohor a primit numele de Serafim, iar un an mai târziu a fost făcut ierodiacon. În 1793, la 35 de ani, a fost ierotonit ieromonah. Curând după aceasta, împlinind 16 ani de mănăstire Sfântul Serafim s-a retras într-o chilie, pe malul râului Sarovka.
S-a întors în mănăstire în anul 1810. Aproape trei ani a fost grav bolnav de hidropizie, o suferinţă în urma căreia întreg trupul se umflă din cauza reţinerii apei din corp. Sfântul Serafim le-a spus celor din obştea mănăstirii: „M-am predat pe mine însumi adevăratului Doctor al sufletelor şi al trupurilor, Domnului nostru Iisus Hristos, şi Preacuratei Sale Maici. Dăruiţi-mi de dragul Domnului, cunoscutul remediu (Sfânta Euharistie). Împărtăşit în chilia sa, Serafim se însănătoşi grabnic în urma apariţiei Maicii Domnului, înconjurată de Sfântul Petru şi Ioan Evanghelistul, care, arătând spre cel ce zăcea în pat a zis: „El este unul dintre ai noştri", atingând cu sceptrul său şoldul drept al bolnavului, de unde s-a scurs toată apa afară.
În data de 2 ianuarie 1833, Sfântul Serafim de Sarov a murit, în timpul rugăciunii. A fost găsit în genunchi, cu mâinile încrucişate pe piept în faţa icoanei Maicii Domnului. Canonizarea sa a fost săvârşită în anul 1903, la 70 de ani de la trecerea la cele veşnice.
Imagine ilustrativă / Sursa foto: Freepik
Rugăciunea zilei de marţi
Doamne Dumnezeul meu, osândit stau înaintea Feţei Tale celei Sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie, o, Izvor dulce şi noianul îndurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile îndurării Tale, ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţă tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe Înaintemergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al credinţei şi mărite Prorocule, care eşti mai mare decât toţi prorocii, precum Însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu care ai auzit glasul Părintelui Ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-se peste El.
Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu care stai în cer înaintea judecătorului Veşnic, şi fă să se îndure de mine, că ai multă îndrăzneală înaintea Lui. Întinde mâna aceea cu care L-ai botezat şi strică cugetele mele cele rele şi mă întăreşte să-mi petrec viaţa pe calea cea bună a lui Dumnezeu. O, Prorocule, luminează-mi mintea cu poruncile Domnului, ca să le ţin minte şi să le păzesc până la capătul vieţii mele. Şi să stai lângă mine în ora morţii mele, să mă duci pocăit înaintea Stăpânului meu, Dumnezeu. Roagă-te încă şi pentru toată lumea, ca Dumnezeu să dea ajutor creştinilor, şi celor vii şi celor răposaţi, şi să-i odihnească de nevoile cele multe, să le dea toate cele de trebuinţă şi să-i învrednicească Împărăţiei Sale. Amin.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
