"N-aș fi vrut să scriu vreodată despre moartea lui Augustin Buzura, cel care mi-a fost prieten și reper în viață, pe care l-am admirat și căruia îi sunt dator pentru marea sa generozitate și pentru ceea ce a făcut pentru cultura română. Este un moment extrem de greu pentru mine și cuvintele nu contează prea mult în astfel de împrejurări.
Oameni ca Augustin Buzura nu mor, de fapt, niciodată. Trăiesc prin opera lor, prin sufletul și mintea cititorilor lor. Trăiesc prin personajele lor, pentru că ei sunt creatori de lumi. Buzura a fost creatorul unui univers romanesc puternic şi original, lesne recognoscibil. Univers pe care doar un om cu tăria lui de caracter îl putea crea. Înainte de '89, s-a luptat pentru dreptul său de a-şi scrie şi publica romanele, în care spunea adevărul despre lumea în care trăiam. Despre represiunea stalinistă, în "Fețele tăcerii" (1974). Despre impostură şi delațiune, în "Orgolii" (1977). Despre represiunea ceauşistă şi despre mizeria vieții în comunism, în "Refugii" (1984) şi "Drumul cenuşii" (1988). După 1989, s-a luptat pentru dreptul creatorului de a-şi spune răspicat părerea în Cetate şi de a apăra valorile culturii.
Un asemenea om, repet, nu moare, pentru că lupta sa şi caracterul său se transformă în ştafetă predată nouă. Augustin Buzura este, fără discuție, un model intelectual şi moral, într-o lume care nu prea mai furnizează, din păcate, decât caricaturi. Nu-l voi uita niciodată. Dumnezeu să-l odihnească!", a zis Ionuț Vulpescu.
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
