În peisajul educațional din ziua de azi, admiterea la un liceu de renume a devenit o cursă extrem de strânsă, în care diferențele se fac la sutimi. Intrarea la colegiile de elită cu medii spectaculoase, precum 9.95 sau 9.92, a devenit o realitate ce lasă impresia unui nivel de performanță școlară fără precedent. Cu toate acestea, dincolo de poleiala acestor rezultate de excepție se ascunde o vulnerabilitate majoră a sistemului de învățământ: dependența elevilor de tipare și șabloane predefinite.
Această realitate dureroasă este cel mai bine observată chiar la începutul noului ciclu de învățământ, când absolvenții de gimnaziu, deși dotați cu note remarcabile, sunt puși în fața unor evaluări care le solicită gândirea autonomă și spiritul critic.
„Vă dau exemplul primului test pe care îl dau eu în clasa a IX-a, având copii cu note mari la Evaluarea Națională: lucru pe text la prima vedere, fără nicio noțiune de teorie literară, nimic”, dezvăluie profesoara de limba și literatura română Alina Partenie în cadrul emisiunii DC Edu moderată de prof. univ. dr. Sorin Ivan.
Rezultatul acestui exercițiu este, de cele mai multe ori, un blocaj colectiv.
„Copiii se blochează prima dată”, explică prof. Partenie care adaugă faptul că dificultățile majore apar în momentul în care elevilor li se cere să iasă din zona de confort a regulilor memorate. „Au niște dificultăți pentru că îi scoatem din schemele învățate. Deci asta nu e bine, nu e bine”.
Această incapacitate de a procesa și interpreta un text în afara unui algoritm predat la clasă demonstrează că o parte dintre elevii cu medii mari (de la 9.50 în sus) s-au pregătit exclusiv prin memorarea mecanică a unor structuri. Ei pot reproduce eseuri și pot rezolva teste standardizate, însă pierd contactul cu esența lecturii conștiente.
De ce ne prăbușim la testele PISA?
Discuțiile aprinse din spațiul public referitoare la fenomenul analfabetismului funcțional și la rezultatele slabe obținute de elevii români la testele internaționale PISA își găsesc explicația tocmai în această fractură metodologică. Sistemul de învățământ românesc tinde să premieze conformismul și reproducerea fidelă a teoriei, în timp ce evaluările internaționale măsoară capacitatea de a aplica cunoștințele în scenarii din viața de zi cu zi.
Profesorii subliniază că aceste discrepanțe majore nu indică neapărat o lipsă de inteligență a noilor generații.
„Putem face o acoladă către testele PISA asupra cărora sunt foarte multe discuții. Principala explicație pe care o dăm noi este faptul că există o diferență de abordare în viziunea noastră și abordarea educației în sistemul nostru și viziunea acestor teste, care măsoară altceva: raportarea învățării la realitate, o abordare mai pragmatică”, explică profesoara Alina Partenie.
La nivel național, elevii sunt antrenați să caute un singur răspuns considerat „corect” de către șablonul de corectare și li se limitează capacitatea de explorare și deducție logică. Atunci când sunt puși în fața unor probleme matematice sau a unor texte care nu seamănă izbitor cu exercițiile lucrate în clasă, aceștia își pierd reperele. Testele PISA penalizează tocmai această lipsă de flexibilitate și absență a pragmatismului în corelarea conceptelor teoretice cu realitatea înconjurătoare.
Lecția lui Hannibal în educație: Cum învățăm copiii să își construiască propriile drumuri când schemele dau greș
Pentru ca educația să devină cu adevărat un motor de dezvoltare personală, este imperios necesar ca elevii să fie încurajați să gândească liber și să își asume riscuri intelectuale. Standardizarea excesivă și frica de a greși blochează inovația și adaptabilitatea, calități extrem de importante în ziua de azi.
Ieșirea din tipare presupune formarea unei mentalități de învingător, capabilă să găsească soluții alternative în momente de criză academică sau personală.
„E nevoie să ieșim din aceste scheme, pentru că dacă vrei să ajungi într-un punct și știi un singur drum, și drumul acela devine impracticabil, nu mai poți ajunge în acel punct, nici nu îndrăznești să cauți alte drumuri, alte căi pe care le poți crea tu”, avertizează profesoara de Matematică Ancuța Dună care face o analogie istorică celebră. „Cum știm de la Hannibal: ori găsim un drum, ori facem unul” (n.r. - este una dintre cele mai puternice replici de leadership din istorie, atribuită generalului cartaginez Hannibal Barca înainte de a traversa Alpii cu elefanți în 218 î.Hr.).
Profesorii care refuză abordările rigide pledează pentru transformarea orelor de curs în spații de dezbatere, unde procesul de căutare a soluției este la fel de valoros ca rezultatul final. Doar prin demitizarea „răspunsului unic” și prin stimularea curajului de a încerca noi ipoteze, școala va putea forma tineri capabili.
URMĂRIȚI EMISIUNEA DC EDU INTEGRAL: