Reactualizarea camerei obscure: magie și artă

Principiile fizice simple ale camerei obscure creează efecte estetice inedite atunci când sunt folosite de un artist precum Abelardo Morell.

Autor: Diana-Monica Vulpescu

[caption id="attachment_217161" align="alignleft" width="260"] Manhattan View Looking South in Large Room, 1996[/caption] Abelardo Morell combină atât fotografia modernă cu principiile antice ale camerei obscure de mai bine de douăzeci de ani. Primul lui experiment a început în 1991, în propria sufragerie din Quincy, Massachusetts. Procedeul pe care l-a folosit atunci și îl folosește până în prezent este foarte simplu: „În aranjarea unei încăperi pentru acest tip de fotografie, acopăr toate geamurile cu plastic negru pentru a obține un întuneric total. Apoi tai o gaură mică în materialul care acoperă geamul. Aceasta permite ca o imagine inversată a exteriorului să se reverse pe pereții camerei. Îmi focusez camera cu format mare pe imaginea care se proiectează pe perete și expun filmul. La început expunerea dura între cinci și zece ore.” Acum, camerele digitale îi permit artistului reducerea timpului de expunere la câteva minute. [caption id="attachment_217170" align="alignright" width="260"] Cathedral in Empty Room With Mirror, Antwerp, Belgium, 2006[/caption]

De asemenea, pentru a împinge procesul vizual, folosește o lentilă pe care o poziționează în dreptul gaurei în plastic. Lentila are rolul de a face imaginea mai clară. Uneori apelează inclusiv la o prismă pentru a răsturna imaginea în picioare.

Acest proiect l-a purtat din sufrageria lui, în jurul lumii, în tot felul de clădiri a căror vedere înspre exterior a proiectat-o pe pereții camerelor. Mai jos este o secvența din 2007, din seria „The Genius of Photography” a BBC.  Aici, Abelardo Morell proiecteză imaginea basilicii Santa Maria della Salute pe peretele interior al plalatului de pe cealaltă parte a canalului. Procedeul acesta magic poate fi încercat de oricine datorită facilității lui. Mai multe fotografii ale artistului pot fi văzute pe pagina lui:

În legătură cu acest tip de fotografie, Abelardo Morell mărturisește că una din satisfacțiile sale este să vadă „căsătoria ciudată, touși naturală, a lumii exterioare cu cea interioară”. Prin proiecul său „căsătoria” exteriorului cu interiorul este formată din parteneri mai egali.

Principiile camerei obscure au fost descrise încă din anul 1000 de către Ibn al-Haytham, iar preocuparea a continuat și s-a dezvoltat sub diferite forme până în secolul XIX. Atunci fizicianul Joseph Nicéphore Nièpce și pictorul Daguerre au descoperit modalitatea de a fixa pe un suport imaginea proiectată în camera obscură.