Din dorința bine intenționată de a-și liniști copiii înainte de începerea școlii, mulți părinți folosesc expresii de tipul: „o să fie ușor, o să fie frumos, o să fie distractiv!”. Claudia Chiru, profesoară pentru învățământul primar, avertizează că o astfel de abordare pregătește terenul pentru o dezamăgire și un refuz ulterior de a mai merge la școală, deoarece ceea ce se întâmplă în clasă înseamnă efort și reguli, nu divertisment.
„O să fie distractiv este o promisiune falsă. Nu, școala este orice, mai puțin distractivă. Învățarea poate să fie distractivă, dar pentru ca învățarea să fie distractivă, copilul trebuie să știe cum să stea la școală și ce are de făcut la școală. Cel mai bine îi spunem copilului adevărul: școala este un loc în care tu te duci să depui efort și să înveți pentru tine, să progresezi. O să te lovești de niște obstacole și doar lovindu-te de ele și dorind să treci peste ele vei învăța și vei progresa. Vor fi zile bune și vor fi zile mai puțin bune.
Nu trebuie să mergi la școală și să te gândești `mă distrez în fiecare zi`, că nu este despre asta școala”, spune prof. Claudia Chiru la emisiunea Părinți Prezenți, moderată de Loredana Iriciuc, redactor-șef PărințișiPitici.ro.
Dezvoltarea intelectuală nu se poate produce într-o zonă de confort absolut. Prof. Claudia Chiru amintește de cadrele teoretice ale pedagogiei ale lui John Dewey sau David Kolb pentru a explica faptul că învățarea durabilă necesită un anumit nivel de efort și un mediu structurat. Această stare optimă este denumită „stres pozitiv”.
„Școala este, repet, despre stresul pozitiv, și atunci doar de acolo încolo se întâmplă învățarea și evoluția copilului. Îi rog pe părinți să le spună copiilor adevărul despre școală: școala are reguli, școala are teme, la școală trebuie să muncești cu capul. Muncești, este cea mai grea muncă, munca intelectuală, muncești cu capul și trebuie să fii curios.
Deci, le putem spune copiilor: mergi la școală și o să ai parte de satisfacerea curiozității tale, vei afla multe răspunsuri, vei fi foarte creativ, vei deveni din ce în ce mai sociabil, te vei descurca din ce în ce mai bine în viața ta, vei învăța multe lucruri noi care te vor însoți în viața ta. Asta trebuie să-i spunem copilului, nu că este distractiv la școală. Învățarea poate fi distractivă, repet, dar școala nu”, adaugă prof. Claudia Chiru.
CITEȘTE ȘI: De la caietul „plin de roșu” la gândirea critică: ce poate învăța școala românească de la cea americană
Prof. Claudia Chiru: „La școală ai nevoie să te chinui puțin”
Pentru a înțelege de ce această tranziție este atât de solicitantă pentru un copil, este necesar să ne uităm la stadiile de dezvoltare cognitivă identificate de Jean Piaget, susține prof. Claudia Chiru. La vârsta grădiniței, copiii se află în stadiul preoperațional, o etapă dominată de ceea ce psihologia numește gândire magică. În acest stadiu, copilul trăiește cu senzația că tot ceea ce își dorește se poate îndeplini instantaneu.
Școala, însă, reprezintă primul contact brutal cu structura și regulile exterioare ale dorințelor copiilor imediate. Aici, copilul nu mai poate mânca oricând dorește, nu mai poate ieși din clasă în mijlocul orei și nu se mai poate juca în mod arbitrar. Trecerea de la gândirea magică la acceptarea unui cadru obiectiv necesită efort și toleranță la frustrare.
„Copiii sunt în stadiul preoperațional la grădiniță și în stadiul acesta copilul dispune de gândire magică încă, el nu e pregătit să meargă la școală și degeaba îi cerem, pentru că mai mult îl frustrăm. Trebuie să știm ce să-i dăm copilului și ce să-i cerem. El gândește că tot ce-și dorește se poate îndeplini, ori la școală nu este așa, pentru că la școală ai nevoie de un cadru, ai nevoie de reguli, ai nevoie să depui efort, ai nevoie să te chinui puțin, ai nevoie să stai în stresul acela pozitiv”, susține prof. Claudia Chiru.
Educatorii și părinții trebuie să înțeleagă că nu pot accelera artificial stadiile dezvoltării cognitive. Dacă forțezi preșcolarul să gândească abstract sau să rezolve exerciții matematice complicate înainte de vreme nu face decât să creeze anxietate. În schimb, copilul trebuie sprijinit să depășească treptat gândirea magică prin confruntarea blândă, dar fermă, cu reguli.
John Dewey, părintele învățării experiențiale, a demonstrat că un copil învață în mod activ, prin experiență, subliniază prof. Claudia Chiru. Însă simpla parcurgere a unei activități nu garantează asimilarea ei. De aici, David Kolb a dezvoltat un model ciclic fundamental, compus din patru etape, pe care orice învățător de excepție le aplică în clasă pentru a transforma efortul în progres:
„Trăirea experienței (învățarea senzorială sau emoțională): Copilul simte și trăiește activitatea în mod nemijlocit.
Reflecția asupra experienței: Copilul se gândește la ceea ce a trăit și analizează procesul.
Conceptualizarea: Copilul internalizează și organizează mental informația primită, transformând-o în concepte.
Repetarea și aplicarea: Copilul folosește cunoștințele dobândite în noi contexte de viață.
Această succesiune demonstrează că învățarea durabilă nu se poate reduce la distracție. Ea necesită efort cognitiv și reflecție. Este o activitate mentală complexă pe care părinții ar trebui să o respecte și să o susțină, lăsând specialiștii să o coordoneze”, conchide prof. Claudia Chiru.
URMĂRIȚI EMISIUNEA PĂRINȚI PREZENȚI INTEGRAL: