Evenimentul va avea loc la Centrul Cultural MAI, din strada Mihai Vodă, 17, de la orele 14:00. În acest context, Florin Şinca a acordat un interviu DC News în cadrul căruia a vorbit despre cele cuprinse în acest volum şi, în general, despre amprenta pe care şi-au lăsat-o ultimii 30 de ani asupra acestei instituţii.
- Ce v-a determinat să redactaţi acest volum şi ce cuprinde acesta?
- Acest volum apare la cererea actualilor dar şi a foştilor colegi, pentru că noi nu aveam nicio sinteză despre Poliţia Română, după transformarea din Miliţie şi până în prezent. Erau foarte multe cereri din partea colegilor, iar cartea este organizată cronologic, an cu an. În fiecare an se întâmplă câte un eveniment. Evident, nu poţi să le descrii pe toate, dar am arătat diverse aspecte astfel încât să le dau un răspuns. E vorba de reorganizări, şefi - fără a intra in detalii - de inspectorate, de Poliţie a Capitalei, de anumite direcţii mai importante, de IGP şi adjuncţi. Mai avem situaţia sindicatelor, situaţia şcolii din poliţie, precum şi o secţiune dedicată celor morţi la datorie - am reuşit să îi strâng într-o carte şi sper că nu mi-a scăpat niciun caz. În plus, avem diverse chestiuni legate de cazuistică: fapte care s-au întâmplat în toţi aceşti ani.
- Care consideraţi că a fost cea mai mare provocare pentru Poliţia Română în ultimii 30 de ani?
- Adaptarea permanentă la fenomenul infracţional. Gândiţi-vă că am trecut, vrând-nevrând - pentru că unii nu şi-au dorit asta - de la un sistem autoritar, centralizat, la un sistem în care cetăţeanul nu mai respectă legea de frică, ştiţi foarte bine că democraţia costă mai mult decât dictatura şi veţi întâlni în carte situaţia numerică a poliţiştilor, din 1989 şi până în prezent, lucru pe care nu l-a mai făcut nimeni. Veţi vedea că, practic, asistăm la o dublare a lor. Cea mai mare provocare a fost să vedem noi genuri de infracţiuni, noi grupări renăscute, tentacule destructurate şi refăcute, pentru că e o luptă permanentă cu aceste structuri. Fără a fi un om care perie şi laudă poliţia ab initio, spun că poliţia s-a adaptat, per ansamblu, fenomenului infracţional.
Uitaţi-vă ce rezultate avem inclusiv pe plan internaţional: suntem pe locul I în Uniunea Europeană la identificări în cazurile de omoruri, ceea ce nu e uşor. Ar trebui să ieşim în faţă cu ce e mai bun, pentru că, nu-i aşa, răul se dăltuieşte în piatră iar binele se scrie pe nisip.
- Care apreciaţi că a fost cea mai mare criză prin care a trecut Poliţia Română în această perioadă?
- Indivizii care o sapă din interior: le spun elevilor şi studenţilor, viitorilor poliţişti, că pleacă la drum cu o bilă de picior. Instinctiv se uită la picioare când le spun acest lucru: iar bila aceea se numeşte Garcea şi hoţul din poliţie. Tocim la ea de 30 de ani. Unii tocesc iar alţii adaugă. Bandiţii din instituţie, aceştia au fost cea mai mare problemă. Numai că observăm acum că există un sistem imunitar care reuşeşte să se cureţe. Prin asta ne dăm seama dacă un sistem este trainic sau morbid: prin modul în care îşi face curăţenie în propria orgadă.
- Ce mesaj aveţi pentru colegii dumneavoastră, cu câteva zile înaintea apariţiei acestui volum?
- Mesajul este clar optimist. După 3.600 de pagini scrise - eu sunt un tip foarte critic - am fost scuipat, am fost criticat, am avut multe de pătimit. După stat de 15 ani în arhive şi biblioteci, a devenit banal să spui că eşti mândru, dar avem o instituţie foarte puternică şi dacă se va rezolva problema gravă a încadrărilor directe, putem privi cu optimism viitorul. Dacă nu se va rezolva, o să îl privim cu pesimism. Poliţia nu-şi poate pregăti anumiţi specialişti: pe financiar, IT, logistică, chimic, biologic. Însă ar trebui ca încadrările directe să se facă strict în aceste zone, iar poliţistul de rând să urmeze şcoala. Pentru că aşa în faci să fie ataşat de valorie acestei meserii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
