Din cauza unei fluctuaţii în axa Pământului, ziua de 29 iunie 2022 a fost mai scurtă cu o fracţiune de secundă decât celelalte. Concret, cu 1,59 milisecunde decât cele 86.400 secunde ale unei zile obişnuite, conform Science Alert.
În ultimele decenii, Pământul a fost mai predispus la încetinirea rotaţiei în jurul axei, ceea ce a însemnat că zilele au fost un pic mai lungi. Tendinţa s-a inversat, însă, în ultimii ani. Iar dacă Planeta se va învârti mai repede, asta înseamnă că la un moment ar putea fi extrasă o secundă din ceasurile atomice.
Nu este, însă, ceva ieşit din comun ca astfel de fluctuaţii să aibă loc, pentru că Pământul nu este o sferă exactă. Planeta este uşor deformată la ecuator, în timp ce polii sunt uşor turtiţi. Practic, Pământul este mai degrabă o elipsă decât o sferă.
Leonid Zotov, profesor de matematică, crede că Pământul se învârte mai repede din cauza unei mişcări periodice numită "fluctuaţia Chandler". Aceasta a fost observată prima dată la finalul anilor 1880, când astronomul Seth Carlo Chandler a văzut că polii fluctuează la fiecare 14 luni. Această fluctuaţie a încetinit la începutul anilor 2000 şi şi-a atins minimul istoric în 2017.
Între 2017 şi 2020, fluctuaţia a dispărut complet, transmite Zotov.
A fost observată ”văduva neagră” în Calea Lactee: Este cea mai masivă stea neutronică cunoscută
Astronomii au descoperit o stea neutronică ultramasivă, obiect clasificat drept "o văduvă neagră". Aceasta şi-a crescut foarte mult masa după ce a înghiţiat mare parte din materia unei stele companion.
Cercetătorii susţin că această stea neutronică, despre care au aflat că se învârte în jurul axei proprii de 707 ori pe secundă, are masa de aproximativ 2,35 ori mai mare decât a Soarelui - fiind probabil limita maximă a masei pe care o poate avea un astfel de obiect cosmic. Dacă masa ar fi fost mai mare, în locul stelei neutronice s-ar fi format o gaură neagră.
O stea neutronică este nucleul compact al unei stele masive care a explodat ca supernovă la capătul vieţii sale stelare. Cea descrisă de cercetători este un tip de stea neutronică cu câmpuri magnetice foarte puternice, denumită pulsar, care eliberează fluxuri de radiaţii electromagnetice prin polii săi. Pe măsură ce steaua se roteşte, aceste fluxuri par să pulseze, de unde şi denumirea de pulsar.
"Cu cât o stea neutronică este mai grea, cu atât mai densă este materia din interiorul său. Această stea este cea mai masivă stea neutronică cunoscută şi prezintă cea mai mare densitate a materiei din Universul observabil. Dacă ar fi fost mai grea, s-ar fi prăbuşit în sine şi ar fi format o gaură neagră, iar atunci materia din interior ar fi fost dincolo de orizontul evenimentului, ascunsă pentru totdeauna de orice observaţii posibile", a declarat Roger Romani, director al Centrului pentru Ştiinţe Spaţiale şi Astrofizică al Universităţii Stanford, coautor al studiului despre această stea neutronică, publicat în Astrophysical Journal Letters, scrie Agerpres.
"Şi cum deocamdată nu ştim cum se comportă materia la astfel de densităţi, existenţa acestei stele neutronice reprezintă o dovadă importantă a acestor extreme fizice", a adăugat el.
La ce distanţă este faţă de Pământ
Această stea neutronică, care se află în Calea Lactee în direcţia constelaţiei Sextantul, poartă denumirea de catalog PSR J0952-0607 şi este localizată la aproximativ 20.000 de ani lumină de Pământ, conform lui Romani. Cercetătorii au studiat această stea neutronică folosind telescopul Keck I din Hawaii.
Stelele care au masa de cel puţin 8 ori mai mare decât a Soarelui transformă hidrogenul în elemente mai grele prin procesul de fuziune termonucleară din nucleul lor. Atunci când în nucleul unei astfel de stele se acumulează o cantitate de fier de aproximativ 1,4 mase solare, steaua respectivă explodează ca supernovă, iar nucleul său devine ultradens, transformându-se într-o stea neutronică - materia pe o astfel de stea este atât de compactă, încât un vârf de linguriţă de materie cântăreşte mai mult decât Muntele Everest.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
