Roverul Curiosity a detectat un flux constant de metan care provine din Craterul Gale, care apare la diferite momente ale zilei și care fluctuează în funcție de anotimp - uneori ajungând de 40 de ori mai mare decât de obicei.
Deși NASA nu a găsit încă viață pe lumea marțiană, oamenii de știință cred că sursa provine din adâncurile solului.
Echipa a sugerat că metanul ar putea fi înglobat sub sare solidificată și că acesta ar putea ieși doar atunci când temperaturile cresc pe Marte sau când Curiosity se rostogolește peste scoarță și o fisurează.
Pe Pământ, această moleculă simplă, formată dintr-un atom de carbon și patru atomi de hidrogen, este de obicei un semn de viață: gazul emis de animale în timp ce digeră hrana.
Roverul Curiosity al NASA cutreieră suprafața planetei Marte din 2012 și, în tot acest timp, cel mai uimitor lucru pe care l-a găsit a fost un flux constant de metan care provine din Craterul Gale.
Locul din craterul Gale unde a ieșit metanul a fost singurul astfel de loc de pe planetă unde Curiosity a detectat acest gaz.
În experimentele de laborator care imită condițiile solului marțian, oamenii de știință au reușit să simuleze ceea ce s-ar putea întâmpla
În experimentele de laborator care imită condițiile solului marțian, oamenii de știință au reușit să simuleze ceea ce s-ar putea întâmpla.
În timp îndelungat, sărurile se ridică din adâncurile de sub suprafața stâncoasă și prăfuită a planetei, o substanță cunoscută sub numele de "regolit".
Aceste săruri se numesc perclorați și sunt abundente pe Marte.
Perclorații, care sunt toxici, sunt abundenți în gheața care este prinsă sub suprafața planetei.
La fel cum se întâmplă cu gheața atunci când există prea puțină atmosferă, aceasta se evaporă treptat. Și pe măsură ce acest vapor sărat se filtrează prin regolit, lasă în urmă o parte din el însuși.
Atunci când se acumulează suficiente săruri în regolit se formează un fel de cochilie.
"Pe Marte, un astfel de proces poate avea loc în mod natural, pe o perioadă lungă de timp, în regiunile de permafrost de mică adâncime, și ar putea fi posibil ca în stratul superior să se acumuleze suficientă sare pentru a forma un 'sigiliu' ", au scris cercetătorii care au realizat noul studiu, publicat în revista JGR Planets.
În același timp în care vaporii sării se umflă, se ridică și metanul.
Sursa acestuia rămâne un mister.
Ar putea proveni de la un fel de ființe sau ar putea proveni de la procesele geologice de sub suprafața planetei, încă invizibile pentru oamenii de știință.
Indiferent de unde provine, el sfârșește prin a fi prins sub această crustă de sare.
Pompând diferite concentrații de perclorați prin regolitul simulat al planetei Marte, oamenii de știință au descoperit că între 3 și 13 zile a fost suficient de mult timp pentru ca această crustă impermeabilă să se formeze.
Atunci când temperatura planetei crește în anumite momente ale zilei sau în anumite anotimpuri, această crustă se rupe, permițând metanului să iasă.
Și atunci Curiosity va detecta metan în aer.
Totuși, nu doar temperatura este cea care poate fisura crusta.
Scoarța are probabil o grosime de aproximativ doi centimetri. Curiosity este suficient de greu pentru a o sparge în timp ce se mișcă, a scris echipa care a realizat studiul.
"Pentru a testa această ipoteză, ar fi benefic să se facă măsurători ale metanului atunci când roverul tocmai ajunge într-o locație cu sare abundentă", au scris ei.
NASA nu a încercat încă un astfel de experiment, conform Daily Mail.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
