Jurnaliștii americani spun că, potrivit raportului Senatului SUA despre practicile de interogare folosite de CIA după 9/11, închisoarea CIA din România era constituită din șase celule prefabricate aflate în pivnița unei clădiri guvernamentale din București.
Deținuții care ajungeau în astfel de facilități erau adesea mutați dintr-un loc în altul, în tentativa serviciilor secrete americane de a escamota locațiile înshisorilor și adevăratul lor scop de oficialii de peste ocean și din Washington.
Dick Cheney: Raportul despre tortura practicată de CIA, plin de prostii
Conform Washington Post, raportul Senatului descrie mai multe confruntări. În 2003, după ce ambasadorul american în România a aflat că CIA folosește o închisoare secretă în țara lui gazdă, a intenționat să-și informeze superiorii din Departamentul de Stat. Șeful unității CIA din România i-a transmis diplomatului că acest lucru nu este posibil și că "nimeni din departamentul de Stat, inclusiv Secretarul de Stat, nu este informat" despre închisoare.
Prin urmare, ambasadorul a cerut un document scris de la consilierul pentru probleme de securitate națională, Condoleeza Rice, care să confirme că facilitatea este autorizată și respectă standardele legale și cele privind drepturile omului. Șefii bazei centrale a CIA au rezolvat dificultățile provocate de ambasador apelând la adjunctul Secretarului de Stat, Richard L. Armitage, care l-a convocat pe diplomat pentru a lămuri chestiunea. Totodată, el a cerut CIA să-l informeze mai bine, atât pe el cât și pe secretarul de Stat Colin Powell.
Michael Guest, ambasador SUA în România în perioada 2001-2004, nu a vrut să comenteze datele raportului Senatului american.
Practicile de "convingere" ale CIA
Pentru a netezi denivelările apărute în relația cu guvernele gazdă, CIA a folosit milioane de dolari. Oficiali ai sediului central al CIA încurajau agenții operativi din statele gazdă să "gândească la scară largă" când vine vorba de metode prin care să-și mulțumească omologii din țările gazdă.
Ofițerii CIA din România s-au întors în SUA cu o "listă de dorințe" cu șapte cifre, și au primit ulterior o sumă mai mare cu cel puțin 1 milion de dolari decât cea solicitată.
În 2005, un oficial CIA din România se plângea de o "epuizare" fundamentală a misiunii. Unii deținuți au fost storși de informații, iar facilitatea s-a transformat dintr-una necesară aflării de informații într-una de detenție pe termen lung.
Expunerea mediatică, încleștările birocratice și disputele cu guvernele străine au erodat proiectul închisorilor secrete. Dar cea mai grea lovitură a venit când firavele pârghii legale pe care se fundamentau acțiunile - o serie de memo-uri cerute de CIA și emise de Departamentul de Justiție - au fost limitate, dacă nu chiar anulate, prin reexaminări și decizii ale instanțelor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
