Localizarea apei și a altor resurse este o prioritate pentru NASA, fiind un pas crucial în explorarea satelitului natural al Pământului și a altor obiecte din Sistemul Solar și nu numai. Experimentele anterioare au sugerat, iar apoi confirmat, existența unor cantități mici de apă pe Lună. Cu toate acestea, majoritatea tehnologiilor nu fac diferența între apă, ioni liberi de hidrogen și hidroxil, având în vedere că detectorii de bandă largă utilizați nu pot face diferența între substanțele volatile diferite, scrie descoperă.ro
Dr. Berhanu Bulcha, inginer Goddard, a transmis că un tip de instrument numit „spectrometru heterodinar” ar putea observa îndeaproape anumite frecvențe pentru a identifica și localiza cu certitudine sursele de apă de pe Lună. Ar fi nevoie de un laser stabil, extrem de puternic, cu terahertz, pentru care a fost conceput un prototip alături de Longwave Photonics, în cadrul programului Small Business Innovation Research (SBIR) al NASA. „Alte misiuni au descoperit hidratare pe Lună, însă asta ar putea indica hidroxil sau apă. Dacă este vorba despre apă, de unde a provenit? Este indigenă formării Lunii, ori a apărut mai târziu prin intermediul impacturilor de comete? Cât de multă apă există acolo? Trebuie să răspundem la aceste întrebări pentru că apa este crucială pentru supraviețuire și poate fi folosită pentru a produce combustibil pentru explorarea ulterioară”, a explicat Bulcha, citat de NASA.
Impedimente
Așa cum sugerează și denumirea, spectrometrele detectează lungimi de undă de lumină astfel încât să dezvăluie proprietățile chimice de materie pe care lumina le-a atins. Majoritatea spectrometrelor tind să funcționeze în mai multe secțiuni ale spectrului. Instrumentele heterodinare folosesc frecvențe de lumină foarte specifice cum ar fi infraroșu sau terahertz. Compușii care conțin hidrogen, precum apa, emit fotoni în raza de frecvență terahertz, în jur de 2 până la 10 trilioane de cicluri pe secundă, între microunde și infraroșu. Laserele tradiționale generează lumină prin excitarea unui electron în cadrul învelișului exterior al unui atom, care apoi emite un singur foton pe măsură ce trece, sau se întoarce, la nivelul de energie în repaus. Atomi diferiți produc diferite frecvențe de lumină în funcție de cantități fixe de energie necesară pentru a excita un electron. Cu toate acestea, laserele nu fac față într-o anumită porțiune a spectrului, între microunde și infraroșu, cunoscută drept „golul terahertz”. „Problema cu tehnologia laser existentă este că niciun material nu are proprietățile necesare pentru a produce un val de terahertz”, a explicat Bulcha. Acesta speră să poată continua cercetările astfel încât să dezvolte un laser gata de zbor pentru programul Artemis al NASA.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
