Bun așa! De ce s-ar mira Austria că România, în sfârșit, a răspuns la un gest ostil făcut de austrieci față de o țară pe care o exploatează de două decenii și din care extrag la greu resurse? Nu era de așteptat să răspundem la o umilință, care ne produce și grave pierderi economice?
Probabil se obișnuiseră să nu fie deranjați decât de contractele grase, de sacii cu bani pe care administrația de la București îi aruncă în cârca firmelor austriece, ca bolovanii aruncați de Basarab la Posada în capul cavalerilor lui Carol Robert de Anjou, venit să-și pedepsească fostul vasal.
De fapt, după reacția anemică a autorităților noastre, nici nu cred că ideea veto-ului la NATO a venit de la București. Mai degrabă e o măsură de precauție a Bruxelles-ului, față de principalul cuib al spionajului rusesc din Uniunea Europeană, cum este considerată Viena (de către BBC, de exemplu). Îndârjirea cu care Nehammer atacă o țară puternic angajată în sprijinirea Ucrainei, deși veto-ul din decembrie nu i-a adus voturile așteptate în Austria Inferioară, e doar una dintre măsurile prin care cancelarul sprijină Moscova.
De ce să meargă la reuniunile NATO doi ofițeri austrieci și să nu meargă direct doi ofițeri ai lui Putin?
Pe de altă parte, guvernul de la București are ocazia să se revanșeze rapid față de Viena. Dintre cele cinci firme care au depus vineri oferte pentru modernizarea Portului Constanța, două sunt firme austriece abonate la contractele cu statul român. E drept că, pentru stația de cale ferată de la Valul lui Traian, sunt alocate doar 400 de milioane de lei, un mizilic față de achizițiile de șină de tren, sau construcția cartierului NATO, din Mihail Kogălniceanu, care trec fiecare de 1 miliard, euro, respectiv lei.
Apropo, că tot veni vorba despre aceste două contracte gigant. Exact asta mă face circumspect în legătură cu veto-ul ”românesc” de la Bruxelles. După măgăria lui Nehammer din decembrie, nici nu a apucat Sorin Grindeanu să anunțe (propagandistic, că la asta se pricepe) că Transporturile își mută banii din băncile austriece, că au și câștigat cele două firme câteva miliarde de la statul român.
Doar dacă administrația centrală sau locală nu sare urgent cu câteva contracte serioase pentru firmele austriece, cu vreo scutire de taxe, cu vreo micșorare a redevențelor, ceva, m-ar putea face să cred că veto-ul din Bruxelles a venit de la București și nu e o simplă reacție imunitară a NATO.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
