URSS, cățelușa Laika. Comemorare la 60 de ani de la eveiment

Capsula orbitală nu era echipată cu sisteme care ar fi putut să îi asigure revenirea în siguranță pe Terra, iar Laika a murit la câteva ore după lansare, informează AFP, potrivit Agerpres.

"I-am cerut să ne ierte și am plâns, mângâind-o pentru ultima dată", își amintește Adilia Katovskaia, o expertă rusă în biologie. Laika, în urma acelei călătorii fără întoarcere, a devenit prima ființă vie trimisă în cosmos și, totodată, prima victimă a cursei pentru cucerirea spațiului.

Pentru liderul sovietic din epocă, Nikita Hrușciov, obiectivul misiunii consta în a demonstra superioritatea U.R.S.S. în fața Statelor Unite, cu puțin timp înainte de evenimentele care marcau cea de-a 40-a aniversare a Revoluției Bolșevice, celebrată pe 7 noiembrie.

"Cele nouă rotații efectuate în jurul Terrei au făcut din Laika primul cosmonaut al planetei, sacrificat în numele succesului viitoarelor misiuni spațiale", a subliniat Adilia Kotovskaia, în prezent în vârstă de 90 de ani, care se declară în continuare mândră de faptul că a contribuit la antrenarea unor animale folosite în misiuni spațiale.

Ea își amintește că alți câini fuseseră în trecut trimiși la altitudini suborbitale pentru durate de câteva minute "pentru a verifica dacă este posibilă supraviețuirea în condiții de imponderabilitate".

"După aceea, trebuia să fie trimis un câine în spațiu", a declarat ea pentru AFP, într-un interviu acordat la Moscova.

Pentru a se obișnui cu zborul spațial într-o capsulă presurizată și cu o lungime de 80 de centimetri, câinii au fost plasați în cuști din ce în ce mai mici, își reamintește specialista rusă. Animalele erau plasate într-o centrifugă care simula accelerarea suportată la decolarea unei rachete, erau supuse unor zgomote care le imitau pe cele prezente în interiorul unui vehicul spațial și erau hrănite cu "mese spațiale", preparate sub forma unui jeleu.

Laika, o cățelușă fără stăpân și orfană, în vârstă de aproximativ trei ani și cântărind șase kilograme, a fost găsită pe străzile din Moscova, la fel ca toți ceilalți "candidați".

"Selecționam cățelușe, pentru că ele nu au nevoie să își ridice un picior pentru a urina și, deci, au nevoie de mai puțin spațiu decât masculii. De asemenea, alegeam orfane, pentru că ele sunt mai descurcărețe și mai puțin exigente", a explicat specialista rusă, aflată în prezent la conducerea unui laborator din cadrul Institutului de Cercetări Medico-Biologice din Moscova.

Candidații trebuiau să fie "fotogenici", iar numele lor erau alese pentru a marca pozitiv opinia publică.

Căldură și deshidratare

Laika — termenul rusesc pentru verbul "a lătra" — a fost selectată din alte cinci sau șase concurente, grație inventivității sale, caracterului ei deosebit de docil și privirii sale ce părea ușor întrebătoare.

"Bineînțeles că știam că ea urma să moară în urma acelui zbor, din cauza lipsei unei metode de recuperare, inexistentă în epocă", a continuat Adilia Kotovskaia.

Lansarea satelitului Sputnik 2, la bordul căruia se afla Laika, ce a avut loc pe 3 noiembrie 1957 la ora 05:30 (ora Moscovei, n.r.) din Kazahstan, de pe viitorul cosmodrom Baikonur, "nu lăsa să se întrevadă nimic rău", își amintește Adilia Kotovskaia.

"Desigur, în timpul ascensiunii rachetei, ritmul cardiac al cățelușei Laika a crescut considerabil". Însă după trei ore, cățelușa și-a recăpătat ritmul cardiac normal.

Dintr-o dată, după a noua rotație efectuată în jurul Terrei, temperatura din interiorul capsulei în care se afla Laika a început să crească și a depășit 40 de grade Celsius, din cauza lipsei unei protecții suficiente contra radiațiilor solare. Rezultatul: Laika, care ar fi trebuit să rămână în viață între opt și zece zile, a murit la câteva ore după lansare, din cauza căldurii și a deshidratării.

Radionul național din U.R.S.S. a continuat însă să difuzeze buletine zilnice despre "starea bună de sănătate a Laikăi", devenită eroină planetară.

Potrivit versiunii oficiale, susținută mult timp de Moscova, Laika a murit otrăvită cu ajutorul unei substanțe pe care a primit-o în hrană, pentru a evita o moarte dureroasă în timpul reintrării în atmosferă a capsulei spațiale.

Satelitul Sputnik 2 s-a dezintegrat în atmosferă pe 14 aprilie 1958, deasupra Antilelor, odată cu pasagera lui, care era deja moartă de cinci luni.

Pe 19 august 1960, un vehicul spațial a reușit să readucă pe Terra două cățelușe, în viață, care fuseseră trimise în spațiu. Belka și Strelka au deschis astfel calea către realizarea primului zbor în spațiu al unui cosmonaut, realizat de Iuri Gagarin, pe 12 aprilie 1961.

[citeste si]

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News