Oamenii de știință de la Universitatea Cambridge au clasificat drept esențial cântatul pentru a-i ajuta pe bebeluși să învețe limba, conform The Guardian. Studiul a arătat că bebelușii învață limbile din informația ritmică – variația de ton – pe care o găsim în poezii sau cântece pentru copii, cum ar fi celebrul cântec al alfabetului.
Echipa de la Cambridge a aflat, de asemenea, că bebelușii nu încep să proceseze informația fonetică – cele mai mici sunete ale vorbirii – până când nu au aproximativ șapte luni. Cercetătorii au spus că rezultatele, care au fost publicate în revista Nature Communications, contrazic ideea că informația fonetică – reprezentată de obicei de alfabet – este cheia învățării limbii.
Ei au spus că sugerează, de asemenea, că dislexia și tulburarea de dezvoltare a limbajului ar putea fi asociate cu percepția ritmului, mai degrabă decât cu dificultăți de procesare a informației fonetice.
Ritm sau sunet?
Prof. Usha Goswami, un neurocercetător de la Universitatea Cambridge, care este autorul studiului, a spus: “Cercetarea noastră arată că sunetele individuale ale vorbirii nu sunt procesate în mod fiabil până în jurul vârstei de șapte luni, deși majoritatea bebelușilor pot recunoaște cuvinte familiare ca ‘sticlă’ la acest punct.
“De atunci, sunetele individuale ale vorbirii sunt adăugate foarte încet – prea încet pentru a forma baza limbajului. Credem că informația despre ritmul vorbirii este liantul ascuns care stă la baza dezvoltării unui sistem de limbaj bine funcționant.
“Părinții ar trebui să vorbească și să cânte bebelușilor lor cât mai mult posibil sau să folosească vorbirea adresată copiilor, cum ar fi poeziile pentru copii, pentru că va face diferența în rezultatul limbajului.”
Mai multe informații despre studiu
S-a crezut anterior că bebelușii învață elemente mici de sunet și le combină pentru a face cuvinte.
Pentru a înțelege dacă acesta era cazul, cercetătorii au înregistrat activitatea cerebrală a 50 de bebeluși la patru, șapte și 11 luni, în timp ce se uitau la un videoclip cu un profesor de școală primară care cânta 18 poezii pentru copii.
Echipa a folosit algoritmi speciali pentru a interpreta cum codificau bebelușii această informație în creier.
Oamenii de știință au descoperit că codificarea fonetică la bebeluși a apărut treptat în primul an de viață, începând cu sunetele dentale (produse de dinții din față) – cum ar fi “t” pentru “tati” – și sunetele nazale (produse atunci când fluxul de aer este direcționat prin nas) – cum ar fi “m” pentru “mami”.
Goswami a spus: “Bebelușii pot folosi informația ritmică ca un schelet sau o șasiu pentru a adăuga informații fonetice. De exemplu, ei ar putea învăța că modelul ritmic al cuvintelor din limba engleză este de obicei puternic-slab, ca în ‘daddy’ sau ‘mummy’, cu accentul pe prima silabă.
“Ei pot folosi acest model ritmic pentru a ghici unde se termină un cuvânt și unde începe altul când ascultă vorbirea naturală.”
Suntem programați biologic să vorbim într-un anumit fel cu bebelușii
Ea a spus că ritmul este un aspect universal al fiecărei limbi, unde toți bebelușii “sunt expuși … unei structuri puternice cu o silabă puternică de două ori pe secundă”, adăugând: “Suntem programați biologic să accentuăm acest lucru când vorbim cu bebelușii.”
Studiul face parte din proiectul BabyRhythm condus de Goswami, care investighează cum este legat limbajul de dislexie și tulburarea de dezvoltare a limbajului.
Ea a spus că există o istorie lungă de încercare de a explica acestea în termeni de probleme fonetice, dar dovezi nu se adaugă, și diferențele individuale în abilitățile de învățare a limbajului ale copiilor ar putea avea originea în ritm.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
