De când a aselenizat pentru prima dată în 2018, Chang'e-4 din China – prima navă spațială care a ajuns vreodată pe partea îndepărtată a Lunii – a surprins panorame uluitoare ale craterelor de impact și a prelevat probe de minerale din mantaua lunii. Acum, nava spațială a permis oamenilor de știință să vizualizeze ce se află la 300 de metri sub suprafața lunii, conform Live Science.
Rezultatele lor, care au fost publicate pe 7 august în Journal of Geophysical Research: Planets, dezvăluie miliarde de ani de istorie lunară ascunsă anterior.
Un rover care a călătorit la bordul Chang'e-4, numit Yutu-2, este echipat cu o tehnologie numită Lunar Penetrating Radar (LPR). Acest dispozitiv permite roverului să trimită semnale radio adânc în suprafața Lunii, a declarat autorul principal al studiului Jianqing Feng, cercetător astrogeologic la Institutul de Științe Planetare din Tucson, Arizona. „Ascultă ecourile care dansează”, a spus Feng pentru Live Science.
Oamenii de știință pot folosi acele „ecouri” sau unde radio care rezonează din structurile subterane, pentru a crea o hartă a subsolului lunar. În 2020, oamenii de știință au folosit LPR-ul Yutu-2 pentru a cartografia la 40 de metri sub suprafața Lunii - dar nu au cercetat mai adânc.
Un rover chinezesc a cartat sub suprafața lunii. Ce s-a descoperit?
Aceste noi date sugerează că primi 40 de metri ai suprafeței lunare sunt formați din mai multe straturi de praf, sol și roci sparte, a spus Feng. Ascuns în aceste materiale se afla un crater, format în momentul în care un obiect mare s-a izbit de Lună. Feng și colegii săi au emis ipoteza că dărâmăturile din jurul acestei formațiuni erau resturi de la impact.
Acum, oamenii de știință au descoperit cinci straturi distincte de lavă selenară care s-au infiltrat în solul lunar cu miliarde de ani în urmă.
Oamenii de știință cred că luna noastră s-a format în urmă cu 4,51 miliarde de ani, nu mult după sistemul solar, când un obiect de dimensiunea lui Marte s-a izbit de Pământ și a rupt o bucată din planeta noastră. Luna a continuat apoi să fie bombardată de obiecte din spațiu timp de aproximativ 200 de milioane. ani. Unele dintre acestea au crăpat suprafața lunii. La fel ca Pământul, mantaua lunii la acea vreme conținea magmă, care se scurgea prin fisurile nou formate într-o serie de erupții vulcanice, a spus Feng.
El și colegii săi au descoperit că straturile de rocă vulcanică se subțiau cu cât erau mai aproape de suprafața Lunii. Acest lucru sugerează că în erupțiile ulterioare s-a scurs mai puțină lavă în comparație cu cele primare.
„[Luna] se răcea încet și rămânea fără abur în stadiul său vulcanic”, a spus Feng. „Energia sa a devenit slabă în timp”, a adăugat el.
Se crede că activitatea vulcanică de pe Lună s-a stins cu aproximativ 1 miliard de ani în urmă (deși oamenii de știință au descoperit unele dovezi ale activității vulcanice mai tinere cu 100 de milioane de ani în urmă). Din acest motiv, luna este adesea considerată „moartă din punct de vedere geologic”. Cu toate acestea, ar putea exista încă magmă înmagazinată adânc sub suprafața lunară, a spus Feng.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
