Filmuleţul prezintă povestea a doi băieţi ce îşi petrec copilăria împreună. La maturitate unul dintre ei ajunge protestatar, într-una dintre revoltele arabe, în timp ce prietenul său ajunge să facă parte din trupele Jandarmeriei. Ideea filmuleţului este impresionantă prin mesajul transmis: indiferent de rolul social pe care îl avem, în viaţa de zi cu zi, cu toţii avem persoane dragi pe care nu am putea să le vedem îndurând atrocităţile dinPiaţa Universităţii.
Acest filmuleţ mi-a adus aminte de o poveste de la Mineriada de la Costeşti. Unul dintre mineri îşi ruga ortacii să nu lovească soldaţii chemaţi în ajutorul jandarmilor, pentru că şi fiul său este acolo. Minerii au înţeles mesajul pentru că fiecare avea sau avuseseră copiii în armată. Din nefericire, în focul confruntărilor, tatăl şi fiul au ajuns faţă în faţă. Prinşi la mijloc, tatăl şi-a protejat fiul, chiar dacă asta a însemnat că a fost prins de jandarmi şi bătut cu bestialitate.
Mesajul se îndreaptă atât spre jandarmi, cât şi spre huliganii care apelează la violenţă. Jandarmii ar trebui să se pună în rolul părinţilor şi să se gândească cum se s-ar simţi ca unul dintre cei bătuţi să fie copilul lor. Protestatarii pot manifesta paşnic fără violenţe la adresa jandarmilor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
