'La distanţă de doi ani de la aprobarea strategiei Dunării de către Comisia Europeană mi-am permis să elaborez un document pe care l-am şi publicat în 23 noiembrie 2010, în Ziarul Financiar. Am acest document în faţă şi am să mă refer la el, să vedem cât de valabile erau acele propuneri şi eventual dacă putem să facem un inventar (...) cu ce s-a realizat. (...) Am început acel articol cu o întrebare - cum evităm capcanele? (...) Mă refeream la un proiect de care aţi auzit cu toţii - Canalul Dunăre-Bucureşti. Pentru a înţelege de ce este o uriaşă greşeală acest proiect al Canalului Bucureşti - Dunăre va trebui să fac puţină istorie. Ideea unui proiect de canal care să lege Bucureştiul de Dunăre apare din perioada în care transporturile pe apă aveau probabil prioritate, nu exista alternativa căilor ferate şi cu atât mai puţin a transportului rutier', a afirmat Tăriceanu, la Forumul naţional al strategiei Uniunii Europene pentru regiunea Dunării, organizat la Palatul Parlamentului.
Proiect magalomanic, fără utilitate
El a amintit că proiectul în forma actuală este iniţiat la începutul anilor '80, 'nu dintr-un raţionament economic, ci din dorinţa megalomanică a unui lider politic total incult, dar dornic şi el să-şi aducă contribuţia la lungul şir de proiecte inutile pe care lipsa criteriilor economice sau de altă natură le poate genera în ţările cu conducere totalitară sau dictatorială'. Potrivit preşedintelui Senatului, acest canal ar avea o 'dimensiune faraonică' - 5 ecluze pe o lungime de 60 de km, iar proiectul este de fapt o amenajare a cursului inferior al Argeşului care este un mare cărăuş de aluviuni, ceea ce ar presupune existenţa unui lac de acumulare în amonte de canal pentru atenuarea viiturilor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
