În Columbia, palmierii din recolta destinată uleiului există în armonie cu peisajul frumos din jurul lor, iar plantațiile sunt una cu mediul. Nu numai că această formă de recoltare ajută mii de familii din toată țara să își câștige existența, ci este în fruntea agriculturii globale etice și durabile pentru culturile palmierului de ulei.
Cultivatorii, asociere pentru mai bine cu guvernul și sectorul privat
Asociat cu defrișările pe scară largă în diferite părți ale lumii, palmierul de ulei este o cultură care îi preocupă tot mai mult pentru ecologiști. Cu toate acestea, în Columbia, al patrulea mare producător la nivel mondial, a existat un punct comun între cultivatori, guvern și sectorul privat, pentru a construi un model durabil.
Condus de Federația Cultivatorilor de Palmier de Ulei din Columbia (Fedepalma), modelul țării își propune să creeze o sursă sigură de venit și un ingredient de calitate pentru alimentație, produse de îngrijire personală și chiar combustibili, toate fără a deteriora bogata biodiversitate a țării.
Agricultura etică și durabilă în Columbia poate fi un efort provocator, nu în ultimul rând din cauza poziției unice a țării pe continent și a mediului său natural unic: conform Națiunilor Unite, este a doua țară cu cea mai mare diversitate biologică de pe planetă, imediat după Brazilia.
În acest context, ar putea fi surprinzător să aflăm că palmierul de ulei joacă un rol esențial în culturile sustenabile. Nu numai că a devenit o sursă legală și stabilă de venit pentru mii de familii din toată țara, dar este și una dintre puținele culturi care poate fi folosită în întregime. O parte din popularitatea sa globală este utilitatea sa în multe industrii diferite, ceea ce înseamnă că majoritatea bunurilor pe care le folosim și le consumăm astăzi au ulei de palmier ca ingredient.
Palmierul de ulei, o plantă extrem de eficientă
Palmierul de ulei este cea mai eficientă sursă de ulei vegetal datorită utilizării extrem de reduse a pământului și a altor resurse pentru creștere. Potrivit unei investigații de la Fedepalma, pentru fiecare hectar plantat fermierii produc aproximativ 3.600 kg de ulei. În schimb, culturi precum soia sau rapița produc doar 300 kg și, respectiv, 780 kg. Palmierul de ulei necesită mai puțină apă, mai puțin îngrășământ și mai puține pesticide, ceea ce îl face o cultură aproape miraculoasă, dar felul în care tinde să fie cultivat i-a afectat reputația și a redus potențialul durabil.
În primul rând, uleiul de palmier este derivat din fructele copacului și este folosit pentru a face diferite alimente, cum ar fi sosuri pentru salate, produse de copt și prăjire, margarine, grăsimi speciale, cereale și hrană pentru animale de companie. Uleiul este, de asemenea, folosit pentru a produce detergenți, cosmetice, lumânări, vopsea și chiar combustibil biodiesel, care prin originea sa durabilă, are o rată scăzută a emisiilor de gaze cu efect de seră.
De fapt, cea mai importantă și pe de altă parte, puțin cunoscută utilizare a palmierului de ulei este în sectorul energetic. Biomasa, inclusiv fibrele, ciorchinii de fructe goale și coaja obținute prin procesul de extracție a uleiului sunt folosite pentru a genera energie regenerabilă cu emisii scăzute de carbon. Sectorul palmierului de ulei din Columbia are un potențial de reducere a gazelor cu efect de seră de 1,4 milioane de tone de CO2 pe an, prin atenuarea gazului metan (CH4) care este generat în sistemele de tratare a apelor uzate a 70 de mori de fructe de palmier de ulei din Columbia.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
