EXCLUSIV  Strada Speranței, la Kanal D. Toni Grecu: Aș vrea să se vadă aceste imagini și pe Marte, dar nu cred că sunt români acolo. O să vă spun un secret

Din distribuţia serialului fac parte actori de excepţie, nume consacrate în televiziune, teatru sau stand-up. Monica Anghel, Claudiu Maier, Sorin Pârcălab, Diana Dumitrescu, Cătălina Grama, Ovidiu Niculescu, Andreea Doinea, Irina Ştefan, Dragoș Muşat, Gicu Gojira, Lia Sinchevici, Şerban Gomoi, Alexandru Conovaru, Aristiţa Oprea alcătuiesc o parte din galeria de actori ai acestei producţii impresionante.

„Umorul își păstrează locul lui în zona de mare interes pentru public”

Ce aduce nou, pe piața media din România, „Strada Speranței?

„Strada Speranței" este un serial de comedie care își dorește să abordeze societatea din perspectiva urbană. Este un serial despre România urbană și oamenii care populează orașele noastre în general, așa cum sunt ele acum la 30 de ani după Revoluție; un amestec de sărăcie și bogăție, inteligență și prostie, bun simț și nesimțire. Este așa cum este probabil peste tot în lume, dar specificul local are farmecul lui. Sperăm să aducem în fața publicului acea latura comică a vieții noastre casnice. Este vorba despre poveștile întrepătrunse a trei familii provenite din trei medii diferite, care au în comun același spațiu, Strada Speranței.

Cât de greu a fost să alegeți echipa pentru serial? Știu că ați avut de ales între 400 de actori.

Au fost foarte mulți actori care s-au înscris la casting. A durat mult până când am decis castingul final, câteva luni. Pot să spun că am ales cea mai bună formulă, așa cum se vede de la filmări. Rămâne să vedem dacă și publicul va trage aceeași concluzie.

Cui se adresează acest serial?

Oricui, tuturor românilor, cetățenilor lumii dacă s-ar putea. Am vrea să dăm acest serial și pe Marte dacă s-ar putea, dar nu cred că sunt români acolo. Se adresează oricui vrea să se destindă într-o seară de sâmbătă sau duminică.

Cum ați fost convins să intrați în acest proiect după ce, mulți ani, ați ales mai mult online-ul și nu ați mai apărut atât de des la TV?

O să va spun un secret; proiectul acesta este în stare de embrion de mai mulți ani. A avut nevoie de o perioadă de gestație mai lungă, vreo cinci ani, pentru că așa se întâmplă în lumea asta a televiziunii și a filmului, un proiect până se coace are nevoie de un timp. Acest proiect a avut nevoie de câțiva ani. Pentru mine cel puțin este un lucru foarte bun să vedem pus în scenă un proiect care a pornit de la stadiu de idee acum câțiva ani și își găsește acum locul și drumul spre publicul mare. Este o provocare, un pariu. Totul depinde de cum va reacționa publicul și sperăm să fie bine. Toți cei din echipă au făcut tot ce se putea mai bine ca să iasă un produs care să înveselească românii.

Cum vi se pare că este umorul astăzi față de umorul din vremea când ați debutat? Ce s-a schimbat? Cum simțiți că s-a schimbat și publicul român privind umorul? Mai exact, la ce simțiți că mai râde astăzi românul?

Totul se schimbă, nimic nu rămâne la fel. Umorul își păstrează locul lui în zona de mare interes pentru public, vorbim aici de televiziune. Oamenii au avut și au nevoie să se distreze, să se destindă, să se relaxeze mai ales în contextul de acum, după o pandemie istovitoare și în debutul unui război care se petrece nu departe de țara noastră. Cred că este un moment foarte bun pentru comedie, pentru că în clipele de criză oamenii au nevoie de acest mic ajutor psihic ca să uite de necazuri. Am fost întotdeauna maeștrii hazului de necaz și facem acest lucru și acum. În „Strada Speranței" abordăm și teme ca pandemia, situația conflictuală de la est, suntem foarte ancorați în realitate și actualitate. Scenariul serialului este scris acum pentru vremurile actuale, chiar dacă ideea a pornit acum câțiva ani. Este bazat pe povești actuale, sunt abordate teme precum vaccinarea, pandemia, economia, criza, inflația, facturile, grijile românului de fiecare zi. Românii râd la ce au râs și până acum. În primul rând de necaz, este specific național, râd de prostie, de infatuare, aroganță, parvenitism. Râd de tot ce iese din aria și albia normalului.

De ce este nevoie, mai mult că niciodată, în aceste vremuri, de divertisment la televizor?

Din motivele pe care le-am expus mai devreme. Traversăm o perioadă foarte tensionată din punct de vedere social, cu multă frică, panică, nu știm ce ne mai poate aduce actualitatea, ne uităm la programele de știri și ne îngrozim. Vom reuși să depășim aceste momente, însă comedia ne va ajuta să trecem prin ele întregi la minte.

Dați-ne un moment amuzant din culisele serialului. Ceva extrem de amuzant pe care nu-l vom vedea la televizor.

Tot ce se întâmplă pe platoul de filmare și nu se vede la televizor este extrem de amuzant. Sunt multe motive care mă fac să spun asta. Filmăm în decor real, într-un cartier și pe o stradă reale și amestecul de real și ficțiune de pe Strada Speranței o să se vadă și în serial, dar nu așa cum îl vedem noi de aici. Este interesant să combini oamenii adevărați de pe strada unde filmăm cu personajele din serial. Ne-am obișnuit unii cu alții și cred că vecinii ăștia de aici care ne suportă de atâta vreme o să ne simtă lipsa atunci când vom termina filmările.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News