Cu această argumentație s-a apărat guvernul britanic într-o speță pornită de la acuzațiile Privacy International, Liberty, Amnesty International și un alt grup pentru apărarea drepturilor civile. Dosarul a fost judecat la Investigatory Power Tribunal (IPT), care se ocupă de plângerile împotriva serviciilor de informații, scrie The Guardian.
Acuzațiile au fost făcute cu puțin timp înainte ca IT-istul american Edward Snowden să facă dezvăluiri despre programul de monitorizare în masă intitulat "Tempora", operat de agenția britanică de monitorizare, GCHQ, și Agenția Națională de Securitate (NSA) a SUA.
Explicația de 48 de pagini a lui Farr reprezintă o premieră. Până acum, guvernul britanic nu a vorbit niciodată despre cum exploatează cadrul legal pentru a opera programe de interceptare în masă.
"Orice regim care ar permite interceptare doar în legătură cu persoane sau premize specifice nu ar permite să fie obținute niveluri adecvate de informații (intelligence, în engleză) și nu ar răspunde cerințelor privind informațiile (intelligence, în engleză) necesare pentru protecția securității naționale", scrie Farr.
Declarațiile sale au fost publicate marți de către Privacy International și alte organizații pentru drepturile omului.
Potrivit legii britanice, comunicațiile interne între rezidenții din Marea Britanie pot fi monitorizate doar în baza unui mandat. Aceste mandate specifice ar trebui eliberate doar când există motive de a suspecta persoana în cauză de activitate ilegală. "Comunicațiile externe", pe de altă parte, pot fi monitorizare nediscriminatoriu sub un mandat general.
Potrivit lui Charles Farr, rețelele de socializare reprezintă "comunicații externe", și, pe cale de consecință, pot fi monitorizare nedicriminatoriu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
