Secretul metroului din București. Metodă revoluționară de care nimeni nu mai vorbește

Primul pas concret care avea să conducă la primul târnăcop înfipt în pământ s-a făcut la Congresul al XI-lea al PCR, organizat în 1974, după ce Nicolae Ceauşescu aflase de la un simpozion internaţional că orice oraş cu peste 1 milion de locuitori, cum era şi cazul Bucureştiului, avea nevoie stringentă de metrou. 

"Primul ţăruş" al şantierului, după cum precizează constructorii, a fost bătut pe 20 septembrie 1975, iar patru ani mai târziu, Capitala intra în topul primelor 60 de oraşe din lume cu reţea de transport în comun în subteran. Pe 16 noiembrie 1979 intra în funcțiune primul tronson de metrou al Magistralei I, Semănătoarea – Timpuri Noi. 

Ulterior, în 1981, se inaugura cel de-al doilea tronson al Magistralei I de metrou, care deține una dintre cele mai frumoase staţii de metrou din Bucureşti: Titan.

Designul său, cu o boltă mare şi fără vreun stâlp de susţinere intermediar, a făcut ca staţia de metrou Titan să devină un punct extrem de interesant din reţeaua de transport în comun din subteran. Pentru realizarea staţiei s-a folosit o soluție de pionierat pentru acele vremuri: s-a înghețat solul cu ajutorul unei impresionante instalaţii cu amoniac, relata Adevărul.

„Metoda îngheţării solului nu se mai aplicase nicăieri în România. Pentru că era la stadiul de pionierat ne-au fost asigurate toate cele necesare", preciza Gheorghe Beznilă, unul dintre tinerii specialiști recrutaţi la vremea respectivă pentru proiectul reţelei de transport subteran din Capitală, pentru B365.ro.

[citeste si]

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News