”Reprezentanţii copiilor din mediul rural din programele World Vision România, parte din Consiliul Consultativ al Copiilor şi programul "Vreau în clasa a 9-a", au trimis o scrisoare deschisă ministrului Educaţiei şi Cercetării, prin care cer revizuirea unora dintre deciziile cu privire la modul în care se va desfăşura şcoala în perioada următoare. În plus, elevii i-au transmis ministrului problemele şi temerile cu care se confruntă din cauza incertitudinii din învăţământul din România şi presiunii care se pune atât pe ei, cât şi pe cadrele didactice şi părinţi.
Concret, elevii din mediul rural din programele World Vision România solicită Ministerului Educaţiei:
- Un plan de măsuri concrete care să asigure atât infrastructura necesară pentru protecţia copiilor şi a profesorilor, cât şi eficienţa actului educaţional în aceste condiţii înainte de întoarcerea la şcoală. Planul de măsuri trebuie comunicat clar, pentru ca toţi cei implicaţi în sistemul de învăţământ să se simtă în siguranţă atunci când se vor întoarce la şcoală.
Până la acest moment, elevilor din ani terminali doar li s-a transmis că trebuie să reia şcoala pentru zece zile, înainte de a da examenele, însă nu li s-a comunicat cum vor fi protejaţi concret şi nici cum se asigură autorităţile de eficienţa pe care aceste zece zile de şcoală o au în pregătirea lor pentru examenele naţionale.
- Revizuirea ordinului de ministru privind obligativitatea prezenţei la cursurile online.
Cursurile online
Obligativitatea cursurilor online accentuează şi mai mult discrepanţele dintre rural şi urban, dintre cei cu venituri şi cei vulnerabili.
Foarte mulţi copii din mediul rural nu au putut participa la niciuna dintre orele online. Unii din ei stau cocoţaţi pe scări ca să aibă semnal bun, iar alţii nu au un PC, un laptop şi nici măcar un telefon cu abonament la internet. În satele izolate nici nu există infrastructura pentru aşa ceva, iar în familiile defavorizate munca din gospodărie asigură existenţa şi e cea mai importantă în aceste zile.
- O platformă digitală standard pe care să lucreze toţi elevii.
- Consultarea elevilor, profesorilor şi părinţilor pentru a fi luate decizii care să răspundă nevoilor tuturor.
Scrisoarea integrală a copiilor:
Stimată Doamnă Ministru,
Suntem un colectiv de copii din mediul rural beneficiari ai programelor fundaţiei World Vision România şi vă scriem aceste rânduri pentru a ne exprima opinia cu privire la situaţia actuală a sistemului de învăţământ.
Suntem izolaţi în case de aproape două luni. Atât noi, cât şi părinţii şi profesorii noştri am căutat soluţii pentru a nu pierde legătura cu şcoala. Ne-am mutat pe internet - fiecare şcoală, oră, profesor, clasă, cum a putut şi cum s-a priceput, după resurse şi posibilităţi. Facem ore pe Skype, Zoom, Google Classroom, Microsoft Teams, pe WhatsApp sau în grupuri de Facebook.
Facem eforturi să ne adaptăm la această nouă realitate, dar ne este tuturor greu. Avem colegi care în această perioadă au rămas în urmă cu materia, nu fiindcă au "chiulit" de la orele online, ci pentru că pur şi simplu nu au acces la ele. Alţii dintre noi se luptă cu pierderea motivaţiei şi dificultatea de a se concentra. Vă scriem cu privire la trei probleme a căror rezolvare stă în mâinile dumneavoastră.
Prima problemă:
Vrem un plan de măsuri concrete care să ne asigure că suntem în siguranţă la şcoală
Doamnă ministru, se discută în ultima perioada despre reîntoarcerea la şcoală, vedem la televizor dezbateri, aflăm despre riscuri şi despre faptul că sistemul de educaţie nu este pregătit. Apoi, aflăm că elevii reiau şcoala din septembrie, dar cei din ani terminali trebuie să se întoarcă pentru zece zile la şcoală, înainte de examene.
Nu ni s-a comunicat nimic care să ne ofere siguranţă, nouă şi familiilor noastră. Vom avea măşti? Cum se va face distanţarea socială în clasele în care băncile sunt efectiv lipite una de cealaltă? Noi, copiii din mediul rural, cum vom ajunge la şcoală? Există transport? În cazul fericit în care există, acesta este sigur? Cum ne vor ajuta concret cele zece zile în pregătirea noastră?
Avem prea multe întrebări şi prea puţine răspunsuri. Prin urmare, vă rugăm să ne răspundeţi, să ne ajutaţi. Suntem stresaţi, speraţi şi vrem să ştim că vom fi în siguranţă la şcoală. În cele zece zile din iunie şi, la fel de important, din septembrie.
Prin urmare, cerem să ne fie comunicate clar măsurile concrete pe care Ministerul Educaţiei le va lua pentru a asigura dreptul la educaţie în condiţii de siguranţă pentru toţi copiii acestei ţări. Vă rugăm să ne luaţi în considerare în planurile dumneavoastră şi pe noi, copiii din mediul rural, pentru care accesul la educaţie era o luptă încă de dinainte de pandemie.
A doua problemă: accesul liber, gratuit şi nediscriminatoriu la educaţie
Noi, semnatarii acestei scrisori, suntem printre cei norocoşi. Avem, majoritatea, un telefon cu acces la Internet, un PC sau un laptop de care să ne folosim.
Dar avem şi colegi care stau cocoţaţi pe scări ca să aibă semnal bun. Sunt copii, tot colegi de-ai noştri, care nu au putut participa la niciuna dintre orele ţinute pe internet. Ei nu au un calculator sau măcar un telefon cu abonament la internet. În satele uitate de lume nici nu există infrastructura pentru aşa ceva. Acolo, în familiile sărace, munca în gospodărie asigură traiul şi e mai importantă decât educaţia.
Se poate ca într-o lună şi jumătate, cât a mai rămas din anul şcolar, toţi copiii să aibă acces la această formă de educaţie? Sunt ei pregătiţi pentru aşa ceva, din punct de vedere psihologic? Au cu toţii acces egal la echipamente şi acces la internet?
În realitate, obligaţia de a participa la cursuri online adânceşte prăpastia dintre copiii din familii cu venituri bune şi cei mai puţin norocoşi. În familiile sărace, părinţii îşi îndeamnă copii de mici să se agaţe de educaţie, pentru că ea e singura care îi poate scoate din sărăcie. Ce vor simţi aceşti părinţi când vor trebui să le spună copiilor că pentru a merge la ore le trebuie nişte bani pe care nu îi au? Când, peste noapte, copiii nu vor mai avea acces la cursuri pentru că nu au nici măcar un telefon cu internet?
Dreptul la educaţie mai este un drept, aşa cum scrie în Constituţie?
Vă rugăm atunci, în numele acestor copii şi al nostru, să revizuiţi acel ordin de ministru privind obligaţia prezenţei la cursurile online.
A treia problemă: infrastructura tehnică precară a sistemului de educaţie
Aceia dintre noi care au fost suficient de norocoşi să aibă părinţi cu venituri cât de cât acceptabile au descoperit că precaritatea sistemului de învăţământ nu înseamnă doar şcoli părăginite şi cu toalete în curţi. În secolul XXI, nu avem infrastructură digitală.
Nu există o platformă digitală standard pe care să lucrăm cu toţii. Fiecare profesor şi şcoală a făcut ce şi cât a putut.
Rezultatul este că aproape am pierdut şirul aplicaţiilor pe care trebuie să le folosim de la o oră la alta. În plus, în fiecare zi primim o mulţime de lecţii, teme, materiale şi documente, ca să lucrăm la clasă sau la teme. Pe multe dintre acestea le mai şi schimbăm între noi, pentru cine nu le are sau nu le mai găseşte. Pe scurt, ne pierdem într-un volum imens de informaţii. Ar trebui să învăţăm în loc să căutăm printre documente, linkuri, foldere, transferuri, adrese, conturi pe platforme electronice. Nu e vina profesorilor. Ei fac tot ce pot face în condiţiile date. Au fost forţaţi să îşi reinventeze întreg sistemul de predare practic de la o zi la alta.
Simţim cu toţii, elevi şi profesori, presiunea sistemului de învătământ. Am ajuns să primim teme inclusiv la Educaţie Fizică, Muzică sau Religie, pentru că fiecare profesor trebuie să îşi justifice activitatea din această perioadă. Nici elevii din anii terminali, care au examene, nu sunt scutiţi de astfel de teme. Totuşi, cum se justifică multitudinea de teme pe care o primesc elevii care trebuie să susţină examene dacă notele se pot echivala cu media de pe primul semestru? Aceşti colegi ai noştri ar trebui să înveţe acum pentru examene. Examene a căror programă s-a modificat, fiind exclusă materia din al doilea semestru.
În concluzie, vă rugăm să ne consultaţi şi pe noi, cei direct implicaţi în sistemul de învăţământ!
Toate măsurile trebuie să pornească de la realitatea din teren, câţi copii de la ţară au acces (sau nu) la internet şi tehnologie, câţi profesori sunt familiarizaţi cu aceste metode şi pot asigura continuitatea cursurilor, câţi părinţi îşi permit să le asigure copiilor, mai ales în familiile numeroase, echipamentele necesare. Rugăm Ministerul să se consulte cu elevii, cu părinţii şi cu profesorii înainte de a ne hotărî tuturor viitorul.
"Cine stăpâneşte şcoala, hotărăşte asupra viitorului, asupra tendinţei vieţii şi asupra vieţii însăşi." - Adolph Diesterweg. Tot ce ne rămâne de făcut e să sperăm că aceasta e lăsată în mâinile unor buni cârmuitori.
Vă mulţumim,
Reprezentanţii elevilor din World Vision Romania.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ascultă în română
