”Aseară, la metrou. Abia intrată în vagonul aproape gol, o voce agresivă mă întâmpină certându-mă că nu am mască, că aș fi inconștientă și nebună. Încerc să-l fac să-și conștientizeze proiecțiile, dar se ridică hotărât și apasă pe butonul de alarmă... oprind metroul. Conductorul vine, întreabă care e urgența, cetățeanul responsabil mă reclamă, cerând să mă dea afară din vagon. Doi jandarmi sunt chemați și mă roagă politicos să-mi pun masca de rigoare. O aveam, îmi acopăr gura.
Echipa se retrage să dea drumul trenului. Cetățeanul zelos mă atenționează să-mi pun masca regulamentar, inclusiv pe nas, bine lipită, și cheamă din nou jandarmii, ca un copil ce pârăste la doamna. Îi explic jandarmului cu ochi întrebători că am rinită alergică și nu pot respira cu masca pe nas. Nu mințeam. Pleacă. Dezamăgit că nu m-a pus la punct, omul mă atacă cu altă armă din recuzită: mă filmează îndelung și începe să scrie de zor pe telefon, probabil lansând către poliție procesul de identificare a infractorului de pericol public, mândru că el respectă nu doar regulile ci și îndemnurile de la televizor să ne dăm în gât unii pe alții.
Suflete dragi, panica dezumanizează, frica deformează
Nu putem fugi până la capăt de virus, n-avem decât să-l înfruntăm și să ne imunizăm. Iar măsurile astea toate - masca, dezinfectarea agresiv obsesivă, distanțarea și izolarea, alături de teroarea pompată zilnic direct în vene - nu fac decât să ne slăbească dezarmându-ne în fața "inamicului" cu care ne luptăm. Iar sufletul strivit, iată, își strigă propriul chin în forme chinuitoare pentru ceilalți. Cel mai mult ne dereglăm psihic, mai ales cei ce-au renunțat cu atâta ușurință la credința în puterea protecției divine dar nu pun la îndoială sub niciun chip protecția puterii guvernamentale.
Later edit: aflu acum că am apărut la tv. Încerc să ripostez juridic pentru terorizare și prejudicii aduse imaginii. Mă ajută cineva?”, a scris Elena Petreșteanu pe Facebook.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ascultă în română
