Asediul a durat patru ani, de la 5 aprilie 1992 până la 29 februarie 1996, cel mai lung din istoria contemporană, care a costat viețile a peste 11.000 de civili și peste 50.000 au fost răniți.
Guvernul bosniac, care și-a declarat independența față de Iugoslavia, ciocnindu-se împotriva Armatei Populare Iugoslave și a forțelor sârbe bosniace care urmăreau să distrugă statul proaspăt independent al Bosniei și Herțegovinei și să creeze Republica Sârbă Bosnia și Herțegovina.
Din cauza numărului mare de decese și a migrației forțate, în 1995 populația a fost redusă la 334.664 de unități, 64% din populația antebelică.
În „Ierusalimul Europei” au trăit și încă trăiesc musulmani bosniaci, sârbi ortodocși și croați catolici
Au încercat să scape din vizorul lunetiştilor sârbi care au tras în fiecare fiinţă în mişcare de pe dealurile din jur. Bosnia este încă presărată cu gropi comune. La 31 mai 1992, la scurt timp după izbucnirea războiului din Bosnia, autoritățile locale sârbe din Prijedor le-au transmis prin radio nesârbilor să afișeze cearșafuri albe pe fațadele caselor și, dacă ieșeau în stradă, să poarte panglici albe pe braţele lor pentru a fi recognoscibili. A fost începutul discriminării sistematice.
Maltratare, viol, deportări și crime în rândul populației locale non-sârbe
Se estimează că numai în zona orașului bosniac au fost masacrate peste 3.000 de persoane, inclusiv 102 copii, iar aproximativ 30.000 au fost deportați.
Obiectivul secesiunilor a fost crearea unor state monoetnice, care au devenit aproape anacronice în epoca globalizării.
Nu numai Bosnia a suferit efectele dizolvării Iugoslaviei, care a început odată cu moartea lui Josip Broz Tito. Dezintegrarea Iugoslaviei s-a produs prin instrumentele concentrice ale alegerilor, referendumurilor și războaielor.
”Iugoslavia, moartea unei țări”
Jurnalistul Roberto Olla, prin editorialul său ”Iugoslavia, moartea unei țări”, amintește că ”masacrele de civili au șocat opinia publică mondială, ducând astfel la înființarea de către ONU a unei instanțe penale internaționale pentru fosta Iugoslavie”, pentru prima dată de la cel de-al Doilea Război Mondial și tribunalul de la Nürnberg”.
Întors în Bosnia, clădirea școlii primare Fatima Gunic încă poartă urmele războiului de acum 30 de ani. Profesoara Arijana Djidelj a continuat să lucreze nedescurajat și astăzi își amintește: ”Copiii sunt nevinovați, nu au înțeles ce se întâmplă și erau foarte speriați. În timpul lecțiilor, când au început împușcăturile sau bombardamentele, s-au adunat în jurul meu și s-au uitat la mine de parcă eu le-aș fi putut oferi o soluție. În cele mai întunecate momente i-am făcut să cânte."
Astăzi rămân amintirile acelor copii, pe care Djidelj le păstrează prin imaginile fețelor lor, reproduse la scară naturală pe mesele școlii. Profesorul reia acel drum, merge în mijlocul poveștilor lor, al fricilor lor. Plimbă-te cufundat în istorie, ca să nu fie uitată....
Sursa Euronews.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
