Romanița Iovan, copleșită de durere: Ei nu văd ochii celor care plâng

Romanița Iovan continuă să fie copleșită de durere de moartea fostului ei soț, pilotul Adrian Iovan, în accidentul din Munții Apuseni.

Creatoarea de modă a postat pe Facebook o poezie scrisă de tatăl ei, Geo Ciolcan. Versurile extrem de emoționante au fost redactate în amintirea pilotului Adrian Iovan.

<<ÎN MEMORIAM – ADRIAN IOVAN

De Geo Ciolcan Ce iarnă sumbră cade peste noi, Din Cer, zăpada pare o visare, Inoată Ţara-n veşnicul noroi Când şterge-un anotimp din calendare; Natura e duşmanul cel perfid Care ne pune viaţa la-ncercare, Dar oamenii-s mai răi,punând la zid Pe cei mai slabi şi fără apărare; Se bat ca lupii cei flămânzi, din crâng, Dorind s-ajungă-n funcţii, să prospere, Ei nu văd ochii celor care plâng, Din lacrimi şi durere fac avere; Se-nalţă Statul pe statui de lut Ce vor cădea la primul vânt de seară, Oameni – roboţi, o luăm de la-nceput Să ne zidim în dragoste de Ţară; Dar, ce folos de inimi si de toţi Care mai cred în reveniri şi-n bine Când impostura generează hoţi Pătrunşi, perfid, în stupul de albine? Dar, ce folos că ochii ne sunt plânşi Şi rugăciuni se-aud din gură-n gură, Când roiul e spurcat de-atâţia inşi Ajunşi pe trepte mari, prin sinecură? Avem dovada faptului sever A celor afirmate cu – ntristare, Când aripile ce pluteau pe Cer N-au mai putut sau n-au mai vrut să zboare, Şi-ngreunate, ca de-o piatră grea, Intrând cu gravitaţia în horă Şi-au început plutirea, ce murea Într-un impact c-o forţă-aşa majoră; De ghiaţă, aripile au căzut Cum cad pe lampă fluturii în noapte, Şi cerul s-a rotit în azimut Oprind busola la cuvântul – Moarte ! Dar, n-a fost ghiaţă doar pe fuselaj Şi nu doar aripile-au fost givrate, Ca într-un joc al morţii, cu linşaj, Şi inimile fost-au îngheţate; Da, inimile celor ce domnesc Peste o Ţară renăscută, iară, De ghiaţă-au fost, dar neamul românesc E mult prea viu în Ţara glaciară! Plecat ca să salveze vieţi, în zbor Spre partea Ţării cu a ei Biharea, Pilotul îndrăgit, cu Tricolor, N-a mai putut privi cu zâmbet zarea, Totul s-a frânt în vuiet crud de brad Într-o pădure ce şi-acum suspină, Şi pe zăpadă conifere ard În candele tămâie de răşină”, a fost poezia pe care Romanița Iovan a publicat-o pe Facebook.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News