Când a fost adoptat Noul Cod Penal, s-au luat două măsuri importante, ambele care cresc duritatea pedepselor primite de oameni. De exemplu, pedepsele propuse pentru anumite fapte erau de 3-4-5 ani, iar parlamentarii le-au crescut la 7-8-9 ani. În același timp, ei au introdus adunarea pedepselor.
Potrivit Vechiul Cod Penal, dacă o persoană avea trei condamnări, trebuia să o execute pe cea mai mare dintre ele, plus un spor de pedeapsă. În momentul de față, se adună pur și simplu. De exemplu, într-un caz de corupție, nu vorbim despre o singură faptă. Vorbim despre luare de mită, trafic de influență, abuz în serviciu și așa mai departe. Așadar, faptele se adună și astfel se poate ajunge, cum s-a întâmplat deja, și la 21 de ani de închisoare, o pedeapsă-mamut. Dacă ar fi fost păstrată doar prima formă de înăsprire a pedepselor, adică să crească de la 3 la 7 ani și să se dea cea mai mare pedeapsă, România rămânea într-un interval rezonabil în Europa unde media pedepselor este de 6-9 luni, nu de 7 ani.
Unde au greșit parlamentarii
Parlamentarii au făcut un pas greșit când s-au 'atins' de nivelul maxim de pedeapsă, dar au lăsat adunarea. Astfel, s-a ajuns în România la pedepse mai mari pentru fapte de corupție decât pentru crime. În momentul de față, sunt vizați demnitarii, dar pedepse-mamut poate primi oricine. Oamenii de rând se pot trezi chiar și cu 10 ani pentru un banal accident auto, prin adunarea faptelor comise. Nu ne referim la vreun eveniment rutier soldat cu morți, ci un banal accident de circulație.
Adică regulile acestea se aplică nu doar pentru demnitari, ci și pentru oamenii de rând care, la un moment dat, pot greși. În concluzie, efortul parlamentarilor de a reduce pedepsele, practic de a le aduce la normal, este egal cu zero atâta vreme cât se cumulează.
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
