Cel mai mult își iubea mama și, cel puțin în aceeași măsură, verișoara: Rania, o puștoaică de 15 ani care s-a născut și a trăit în Italia până anul trecut când se mutase definitv în România, la un bloc distanță de Rodica Mitu.
Duminică, 19 februarie 2023, după 20 de zile de la plecarea ei, Rania a scris o scrisoare deschisă despre cea pe care a văzut-o mai mult decât pe o verișoară. Rodi, așa cum îi spunea ea, uneori i-a fost mamă, alteori soră, și mereu prietenă. Cea mai bună. Și chiar dacă le despărțeau 1.800 kilometri, sufletele lor erau aproape. Cum sunt și acum, la fel de aproape, chiar dacă nu se mai văd și nu se mai aud, iar distanța nu se măsoară în kilometri.
Vă invităm să citiți scrisoarea Raniei despre Rodi:
„Constanța, 19 februarie 2023
„Bună, Rodi,
..."
Așa începeau toate mesajele și scrisorile pentru verișoara mea, Rodica. Nu scriam „Dragă, Rodi", ci „Bună, Rodi", pentru că mi se părea mai „frumos" de scris și am continuat așa.
Când eram micuță, micuță, îi spuneam „Dee Dee" și, după câțiva ani, am început să o strig „Rodi" și împreună eram „Adorata și Agitata" (eu eram agitata și ea adorata, clar).
Rodi era verișoara mea, dar și sora mea, mama mea, dar și prietena mea cea mai bună. Era de toate. Era mâna mea dreaptă. Și eu la fel pentru ea. În ultimii trei ani, nu am venit deloc în România și de abia așteptam să vin aici să o văd.
20 august 2022: după trei ani, ne-am revăzut.
Amândouă eram foarte fericite pentru că, în sfârșit, puteam să punem în aplicare toate planurile la care ne gândisem. La vară trebuia să ne ducem în Grecia, în Turcia și în Italia. Trebuia să mergem în foarte multe locuri, dar, din păcate, nu s-a putut. Dar haideți să vă spun ceva despre ea.
Rodi era, în primul rând, o fată foarte frumoasă, era cea mai frumoasă fată din lume. Și deșteaptă, prea deșteaptă. Vorbesc serios. Apoi era ambițioasă, luptătoare, optimistă, curioasă... Pe scurt, era o fată foarte specială.
La trei ani, părinții ei au observat că ceva nu era în regulă. Nu putea să meargă. Dar ea totuși a petrecut o viață normală. S-a dus la școală, la liceu, la facultăți (două) - pentru că v-am spus, ea chiar era cea mai tare, cum îi ziceam mereu.
Cum v-am spus și mai înainte, în ultimii trei ani nu ne-am văzut deoarece eu stăteam în Italia și ea în România, la Constanța. În august m-am mutat aici și, în fiecare zi, stăteam împreună. Acum sunt la liceu, în clasa a noua (și sunt la Filologie, așa cum era și ea) și aveam cursuri de dimineață.
După ore, lăsam ghiozdanul acasă și mă duceam la ea, apoi mă întoarcem la mine acasă. Și ziua următoare făceam la fel. În fiecare zi stăteam cu ea și cu Emi (mătușa mea). Ne plăcea să stăm împreună, și când ieșeam, ne făceam o groază de poze. Și uneori le postam pe Instagram.
Și toți îmi ziceau: „ce frumoase sunteți" sau „semănați foarte mult" și uneori mă întrebau „dar este mama/sora ta?"
Da, chiar aș fi vrut să am o soră la fel ca Rodi. De fapt, Rodi era sora mea. O iubeam foarte, foarte mult. Era o „piesă din inima mea". La fel și ea. Mă iubea atât de mult, încât nu reușesc să vă explic. De fapt, este mai potrivit să folosesc verbul la prezent. Noi întotdeauna ne iubim mult. Suntem doar în două locuri diferite. Dar îmi lipsește mult. Simt că nu mai este nicio picătură de fericire în mine. Toată fericirea mi s-a dus. Și o să fie greu să o regăsesc. Încă nu am realizat că Rodi a mea nu mai este.
Și când zic că Rodi a făcut numai lucruri bune nu glumesc. Chiar a fost așa. Stați să vă explic.
Rodi doarme de la începutul lunii ianuarie. Ziua mea a fost înainte să adoarmă de tot. Mi-a spus la mulți ani. În ciuda stării ei, totuși și-a amintit de ziua mea. Dar nu a plecat de atunci.
Cum să vă explic? Ea practic ne-a lăsat timp să ne obișnuim cu plecarea ei. Să nu avem vreun șoc care să ne „rupă inima". Dar acum să nu ne gândim doar la suferința noastră, ci mai ales la a ei. Și să o lăsăm să zboare. Se pare că Dumnezeu este în criză de îngeri de a luat o fată atât de minunată. Eu știu că ești în continuare cu noi, doar că în locuri foarte îndepărtate.
Ca încheiere, nu pot să spun decât că te iubesc și o să te iubesc foarte, foarte, foarte mult și, îți promit că, atunci când o să împlinesc 18 ani, o să îmi fac tatuajul tău, ca să pot să te am mereu lângă mine,
Rania”.
Rania a trăit de când s-a născut în Italia. A învățat la școală în limba italiană. Astăzi învață în Constanța. În limba română. Și, după cum puteți vedea mai sus, scrie foarte bine în limba română, după doar jumătate de an de trăit aici.
VEZI ȘI: Jurnalista Rodica Mitu, colega noastră de la DC News, nu mai este. A murit la 32 de ani. Știrea care n-ar fi trebuit să existe - https://www.dcnews.ro/jurnalista-rodica-mitu-colega-noastra-de-la-dc-news-nu-mai-este-a-murit-la-32-de-ani-stirea-care-n-ar-fi-trebuit-sa-existe_903947.html
CITEȘTE ȘI: Bogdan Chirieac: Sufletul redacţiei DC NEWS, Rodica Mitu, a plecat dintre noi. Noi eram familia virtuală a Rodicăi şi rămânem - https://www.dcnews.ro/rodica-mitu-redactor-sef-adjunct-dc-news-nu-mai-este-printre-noi-bogdan-chirieac-textele-sale-raman-pe-veci-ii-aducem-un-omagiu-prin-faptul-ca-vom-continua-sa-ne-facem-meseria_903979.html
VEZI ȘI: Rodica a deschis ușa spre eternitate, dar rămâne veșnic lumina din sufletul nostru. Val Vâlcu: Noi, care trăim din cuvinte, nu prea avem cuvinte în astfel de momente - https://www.dcnews.ro/astazi-rodica-a-deschis-usa-spre-eternitate-dar-ramane-vesnic-lumina-din-sufletul-nostru-val-valcu-noi-care-traim-din-cuvinte-nu-prea-avem-cuvinte-in-astfel-de-momente_904264.html
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
