"Revista ”Time” are pe copertă portretul lui Emmanuel Macron, cu mențiunea “Viitorul lider al Europei”, și cu o notă de subsol: ”Numai dacă poate conduce Franța”. Este sinteza a ceea ce se întâmplă în Europa, evenimentele din Franța nefiind o singularitate. Și ar fi foarte sănătos dacă am vedea lucrurile în întregimea lor. Franța și revoltele sale sociale sunt doar semne ale unei boli de sistem politic: lipsa de reprezentare politică a marii majorități a cetățenilor. Este ca și când am fi intrat în faza terminală a crizei democrației reprezentative. Când ”pacientul” este pe muchie de cuțit, iar viața sa atârnă de un fir de păr.
Distrugere programată a partidelor
Acum culegem ”roadele” a trei decenii de distrugere programată a politicului, peste tot în Europa. Sub pretextul ”reformării” clasei politice, partide, de stânga și de dreapta, au fost demonizate, sparte, marginalizate și apoi eliminate din viața politică. Altele au devenit nesemnificative. ”Orfanii” lor politici fie au migrat spre extreme, fie au ieșit din spațiul public, iar locul acelor partide nu a fost luat de nimic.
O minciună și o greșeală
Odată cu destructurarea vechii clase politice a fost destructurat și statul-providență, în primul rând sistemele publice de educație, sănătate, transport, etc. Da, Franța are infrastructuri superbe de transport. Doar că nu mai sunt accesibile claselor populare. Pentru că ocolesc Franța profundă. Cea care protestează acum. Să-i pui acum pe cei defavorizați să plătească prețul ”reformei ecologice” (de fapt, o minciună, impozitele pe combustibili fiind, în Franța, doar o formă de a reduce, prin taxare suplimentară, deficitele publice, pentru a intra în zona deficitului de sub 3% din PIB), este nu doar o ipocrizie, este o greșeală de neiertat.
Revolta, o expoziție socială
Mai este ceva, mult mai grav: actuala putere politică, franceză, dar nu doar ea, NU mai are parteneri de dialog. Sigur, clasele avute au aplaudat cvasi-dispariția sindicatelor și a partidelor ”claselor populare”. Acum regretă, sper eu, aplauzele. Și dacă n-o fac încă, violențele sociale de acum, și cele care vor veni, le vor obliga s-o facă. Pentru că soluția este doar una negociată. Numai că politicul, cât din el mai este funcțional, nu are cu cine negocia. Poate, nu știu, cineva va recupera politic mișcarea ”vestelor galbene”. Dar și așa tot nu vor putea fi parteneri de dialog, pentru că nu au nicio legitimitate. Oportunismul nu este instrument de legitimare. Oricum, ce vedem în Franța nu este o revoluție, ci doar o explozie socială. Doar că ea impune o revoluție în materie socială: reducerea drastică a inegalităților sociale, readucerea la parametri normali a serviciilor publice de educație (uităm că sunt mișcări determinate de reforme absurde și în rândul liceenilor, nemulțumiți de creșterea costurilor educației, printre altele), împărțirea mai echitabilă a sarcinii fiscale între muncă și capital, întărirea rolului statului, inclusiv a rolului său regulator în economie.
"A devenit un clișeu să acuzi populismul"
Schimbarea de generații în politică, folosind inclusiv justiția, este un eșec. Peste tot în Europa. De aici principala slăbiciune democratică. Proiectul european poate eșua dacă politicul nu revine la o funcționare normală, iar criza de reprezentare, în special a claselor populare lăsate de izbeliște, nu se rezolvă. A devenit un clișeu să acuzi populismul (orice o însemna el pentru acuzatori) de toate relele, și în același timp să accepți golirea de conținut a democrației și înlocuirea ei cu un sistem practic cenzitar, în care doar cei avuți se simt reprezentați. Niște vitrine sparte sunt ușor de înlocuit. Un sistem democratic, odată ”spart”, vor trece decenii pentru revenirea la normal, dacă va mai fi loc de așa ceva.
Urmează vremuri grele
Până la urmă, în revolta asta este vorba în primul rând despre demnitatea unor cetățeni care se simt discriminați și marginalizați, care cred că nu mai există pentru elitele politice, economice și intelectuale. Și țin să spună asta sus și tare: ”Existăm, țineți cont de noi!”. Problema este dacă vor fi auziți. Că prea multe semne despre asta nu avem. Urmează vremuri grele pentru Franța, pentru Europa și pentru valorile care au făcut din Occident un punct de atracție și un model de urmat.", a scris Vulpescu pe blogul său.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
