EXCLUSIV  Preotul Paul Iulius Negoiță, despre cea mai importantă tradiție de Înviere. Puțini mai respectă de Paște această regulă foarte veche, dar extrem de valoroasă

Împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Iisus Hristos este o taină extraordinară de care se bucură creștinii. De Paște, în noaptea de Înviere, este ideal să ne putem împărtăși. Mulți dintre noi ne grăbim să luăm Lumina Sfânta și să mergem acasă, să ciocnim ouă, să mâncăm friptură de miel. Dar dacă tot am ținut post, ne-am spovedit și ne-am împărtășit și avem dezlegare de la duhovnic pentru a primi Sfânta Împărtășanie, ar fi bine să o facem.

Iar Împărtășirea în noaptea de Înviere este o tradiție foarte veche și - de departe - cea mai importantă. Pentru că dincolo de te spăla pe față cu ouăle sfinţite puse într-un vas cu apă, împreună cu un bănuţ sau dincolo de obiceiul de a lua haine noi de Paște și alte tradiții „lumești”, altceva este important - sufletul. Iar pentru a avea grijă de suflet, este nevoie de Dumnezeu. Iar pentru acest lucru, avem nevoie de Sfânta Împărtășanie. 

Despre acest subiect am vorbit cu prof. dr. Paul Iulius Negoiță, unul dintre cei mai apreciați preoți din Buzău.

„Împărtășirea în noaptea de Înviere este o tradiție foarte veche. La început, nu copiii se botezau, ci adulții pentru că în biserică intrau oameni care proveneau din religiile păgâne și aveau nevoie de o perioadă de catehizare, adică de învățare a dreptei credințe, de învățare a ceea ce urmau să mărturisească la Botez. La Botez, nașii mărturisesc și rostesc Crezul în locul copilului. În cazul maturilor, ei sunt cei care rostesc Crezul și pentru a cunoaște mai pe larg ce se scrie în Crez, adică învățătura sintetizată de credință, era nevoie de o perioadă de „școală”, iar această „școală” se numea catehizare. Participarea lor la slujbe în perioada când se numeau catehumeni, adică persoane care urmau să devină creștine, era treptată. La Liturghie, participau doar la prima parte care se numește Liturghia catehumenilor. Cei care nu erau botezați ieșeau din biserică. 

Erau două perioade de catehizare mai importante în an: Era vorba de perioada Crăciunului și perioada Paștelui. După ce erau catehizați, erau botezați în ziua de Paște, oamenii se și împărtășeau. De aici a început tradiția de a se împărtăși până în ziua de Paști. Postul se ține până seara la momentul în care are loc slujba de Înviere.

De-abia după ce se poate lua pască se poate vorbi despre renunțarea la post. Este vorba despre finalul Liturghiei pascale. Oamenii se pot împărtăși în momentul Liturghiei pascale, după Sfințirea Darurilor. Postul încetează după ce se termină Liturghia pascală. Cei care se împărtășesc, vor lua pască după ce se împărtășesc. Cei care nu se împărtășesc vor lua doar pască”, a zis preotul Paul Iulius Negoiță pentru DC News.

„Evident: condiția pentru a se împărtăși este a nu mânca în ziua respectivă. Practic vorbim de o ajunare”, a subliniat părintele.

„Abținerea de la hrană, în cazul acesta, nu are relevanța abținerii pentru luarea unui medicament. Este vorba de o ajunare, de o formă de înfrânare prin care tu să-ți disciplinezi corpul. De aceea, cine se împărtășește, în mod normal ar trebui să nu mănânce de vineri seara, dar mai sunt și cazuri în care oamenii dorm și după ce se trezesc, se consideră din acel punct o nouă zi. În general, cei care se împărtășesc în noaptea de Înviere, nu mănâncă sâmbătă toată ziua. Ideea este următoarea: pentru a avea o bucurie mai mare, trebuie să faci un sacrificiu mai mare. Aceasta este ideea, de fapt, a ajunării din ziua respectivă și pregătirii pentru Împărtășanie”, a mai spus Paul Iulius Negoiță pentru DC News.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News