EXCLUSIV  Poveștile nevăzute ale frontului. Soldaţii români, lecţii de supravieţuire care fac diferenţa între viaţă şi moarte

"Pentru fiecare unitate a armatei române exista o bucătărie de campanie, astfel încât soldații de pe prima linie primeau sau cel puțin trebuiau să primească în fiecare zi alimentația pentru ziua respectivă. În momentul în care plecau în diferite misiuni, primeau așa-numita „hrană rece”.

Sacul de merinde avea pe capac montată gamela, un castron din tablă emailată, de inspirație austro-ungară, foarte similar cu una dintre oalele sau crătițele pe care le aveam cu siguranță toți pe acasă, prin bucătărie. Este una dintre piesele originale; nu există reproduceri de acest fel până în zilele noastre. Poate în viitor va exista, astfel încât să putem proteja piesele originale.

În sacul de merinde, pe lângă elementele de primă necesitate pentru soldat, un șervet, trusa de curățat arma, apoi elementele de igienă corporală (cum le-am spune noi astăzi), săpunul de ras, aparatul de ras și așa mai departe, totul trebuia să încapă. Era un sac de merinde care, odată ce era umplut, automat te obliga să te gândești la ce ai putea renunța.

Ne-am aflat și noi, la un moment dat, în această situație, pentru că am făcut și un experiment pentru a înțelege mai bine relatările veteranilor de război și l-am încărcat cu ceea ce scria în regulamentul militar. Uneori încăpeau, alteori nu. Din acest motiv, problema spațiului de depozitare a devenit evidentă.

După prima parte a războiului, a apărut o situație în care sacii pentru masca de gaze au căpătat un rol funcțional suplimentar pe timp de război, măștile fiind aruncate. După experiența Primului Război Mondial, în care au fost utilizate gaze chimice, și în cadrul Armatei Române a existat dorința de dotare, materializată, așa cum se vede și în imaginile de epocă, cu acești saci.

Doar că, fiind primele luni de război, soldații le-au purtat, însă ulterior au început să arunce măștile, păstrând sacii, care erau folosiți ca spațiu de depozitare. Este, să spunem așa, un echipament basic pe care îl avea Armata Română, ușor de purtat, practic, și atât sacul de merinde cât și cel pentru masca de gaze se purtau în bandulieră, adică pe diagonală: cel de merinde pe șoldul drept, celălalt pe șoldul stâng. Practic, formau un „X” în partea frontală.

Iar centura era purtată peste curelele acestor saci, pentru a preveni deplasarea lor în față în momentul în care, de exemplu, soldatul executa un „culcat” sau era surprins de focul inamic", a explicat Mihăiţă Enache, preşedintele Asociaţiei de Reconstituire istorico-militară.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News