"Când ne întorceam din Ucraina, după ce am descărcat alimente și medicamente în cateva camioane și busuri care au luat calea Kievului, chiar la ieșire din Cernăuți am oprit pe partea dreaptă pentru a aștepta o mașină a convoiului nostru care s-a rătăcit.
Lângă parcare am zărit un magazin deschis, ciudat pentru că majoritatea sunt închise, am intrat in magazin cu dorința să cumpăr cateva sucuri acidulate bune tare, care nu se găsesc în România, e o băutură carbogazoasă preferată de pruncii noștri. (Știu nu e bine să dai sucuri acidulate la copii)
În magazin rafturile pe jumătate goale, însă în vitrina frigorifică mai erau din acele sucuri pe care le căutam, am luat cateva, am luat și o pungă de chipsuri, ceva fructe, apoi am mers la casa de marcat, zicând către doamna casieriță:
- Vorbiți românește?
- Oleacă...
- E bun, pot plăti cu card sau numa cash? Aveam și ceva grivne cu mine dar vroiam să le păstrez.
- Noi nu putem lua bani la voi...
Zic din nou:
- Cu cardul se poate, sau doar bani de hârtie?
- Nu, nu...noi nu putem lua bani la voi", a povestit bărbatul pe Facebook.
"Dar, domnule, am bani să le plătesc..."
"M-am uitat împrejur, m-am gândit în mintea mea ce o fi vrând femeia aceasta? Cum adică nu poate lua bani de la mine? Am zis că nu am cum să ies cu pungile cu produse afară din magazin pînă nu plătesc, m-am îndreptat către raft să le așez înapoi de unde le-am luat, convoiul aștepta după mine, când un bărbat masiv cam de statura mea vorbind românește mult mai bine s-a apropiat și mi-a zis:
- Produsele sunt gratuite pentru dumneavoastră, nu trebuie să le plătiți, vă rugăm să le luați.
- Dar domnule, am bani să le plătesc.
- Știu dar nu trebuie, sunt din partea noastră, măcar atât putem face pentru voi. Noi suntem aici la stradă și vă vedem cum de zile întregi cărați ajutoare pentru ucrainieni, vă rog să le primiți, este un dar, o recunoștință din partea noastră.
I-am strâns mâna bărbatului, m-am uitat la vânzătoare, la colega dumneaei, zâmbeau amândouă, nu știam ce să zic, s-a creat unul din momentele acelea când toți tac, se uită unii la alții și își zâmbesc frumos.
- Vă mulțumesc mult, apreciez.
- Noi vă mulțumim pentru tot ce faceți.. bătându-mă cu mâna pe umăr ma condus pînă la ieșire.
În mașină le-am povestit colegilor voluntari ce tocmai se petrecuse, unul dintre ei îmi zice:
- Poate totuși ucrainienii nu sunt atât de răi cum scriu unii pe Facebook, poate că toate eforturile noastre merită a fi făcute.
Aceste eforturi merită facute oricum, pădure fără uscături nu există iar un popor aflat în necaz și suferință nu îl judeci după uscături.
Dumnezeu ne-a dat harul nouă ca și roamâni să facem o lucrare deosebită în această vreme, de aceea continui să cred că ceea ce au făcut românii în aceste zile va rămâne de povestit generațiilor viitoare", a mai scris voluntarul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
