"În secunda în care au scris "după", în principiu se poate rezuma un text, înseamnă o adaptare. Adaptarea ar trebui să însemne o modificare substanţială, nu să se schimbe nişte cuvinte care, dacă erau lăsate în întregime, nu modificau cu nimic valoarea textului. Din punctul meu de vedere, nu au făcut textul mai clar pentru copii. Puteau să selecteze versurile integrale, aşa cum erau ele făcute, şi era în regulă. Din punctul acesta de vedere, este o greşeală. "După" înseamnă adaptare, tu faci un text maleabil pentru o anumită populaţie.
Dacă iei un text, de exemplu Romeo şi Julieta, şi scoţi părţile mai complicate, să poată fi înţelese şi de un copil de clasa a treia, sigur, asta înseamnă o adaptare şi atunci vei modifica masiv. Aici nu prea văd rostul. Adaptarea nu se justifică. Povestea nu este ok în sine. Nu are rost să umbli în textul unei poezii, decât dacă ai considerat că ea nu poate fi înţeleasă la vârsta în cauză, ceea ce nu e cazul aici. Ea a fost scrisă pentru această vârstă", a spus pentru DCNews prof. dr. Ion-Ovidiu Pânișoară, Director Departamentul de Formare a Profesorilor, Universitatea din București.
"Aici nu editura e de vină"
"Editura acceptă manualele unor autori, iar autorii în cauză propun. Nu stă nimeni să verifice două cuvinte stânga-dreapta. Dar cred că este o greşeală pentru că textele marilor poeţi, adresate copiilor, trebuie să rămână ca atare şi să explicităm cuvintele care pot părea complexe, nu să le adaptăm. Dacă vreau să fac adresabil un text al unui mare autor, unor copii, deşi el nu este adresat copiilor, pot să fac adaptarea. Se justifică.
Sunt texte mari, grele pentru copii, care se fac adaptabile la vârstă mai mică şi, în acest caz, este un demers pozitiv. În cazul de față, avem un text care este deja pentru o vârstă mică. Nu există adaptare", a mai spus Prof. dr. Ion-Ovidiu Pânișoară.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
