"În prezent, singura procedură parlamentară care a păstrat bicameralismul perfect, caracterizat prin înzestrarea cu același rol a Camerelor în cadrul procesului legislativ, este procedura de revizuire a Constituției. Prin urmare, nu există niciun motiv ca, prin intermediul regulamentului parlamentar, să se conceapă în privința procedurii de revizuire a Constituției o nouă filozofie a sesizării Camerelor după modelul art.75 și următoarele din Constituția revizuită sau împrumutând elemente din cadrul acestei proceduri. Din contră, procedura parlamentară de revizuire a Constituției este una distinctă, cu un regim juridic propriu, diferit de cel ce caracterizează bicameralismul diferențiat aplicat în privința legilor organice și ordinare", se arată în motivarea publicată pe site-ul CCR.
Curtea a mai constatat că, în situația în care prin regulamentul unei Camere a Parlamentului se stabilesc reguli de competență ce nu sunt cuprinse în Constituție și care, direct sau indirect, afectează activitatea celeilalte Camere, se încalcă nu numai dispozițiile constituționale referitoare la repartizarea de competențe, dar și cele privind autonomia parlamentară, în sensul că se ajunge, inevitabil, la normarea activității celeilalte Camere.
"Practic, acest text, prevăzând că 'în cazul în care Senatul respinge inițiativa de revizuire adoptată anterior de Camera Deputaților, procedura legislativă încetează', împrumută un element ce caracterizează bicameralismul diferențiat, mai exact art.75 alin.(3) din Constituția revizuită, potrivit căruia 'După adoptarea sau respingerea de către prima Cameră sesizată, proiectul sau propunerea legislativă se trimite celeilalte Camere care va decide definitiv'. Practic, Senatul a devenit o veritabilă Cameră decizională, ceea ce este inadmisibil în procedura parlamentară a revizuirii Constituției", se menționează în motivare.
Instanța constituțională a constatat, de asemenea, că articolele 149, 1.493 și 1.494 din Regulamentul Senatului cuprind reglementări care vizează
desfășurarea activității Camerei Deputaților sau a activităților comune celor două Camere ale Parlamentului, stabilind competența Camerei de prim for sesizat în privința inițiativelor de revizuire a Constituției și procedura de constituire și de lucru în cazul comisiei de mediere.
"De asemenea, în sensul celor de mai sus, Curtea mai reține că art. 151 alin.(1) din Constituție nu stabilește o ordine de sesizare a celor două Camere, având în vedere că, în tot cuprinsul Constituției, denumirile membrilor celor două Camere sau celor două Camere sunt ordonate alfabetic, aspect care nu indică nicio ordine de precădere sau importanță (...). În aceste condiții, o asemenea reglementare nu poate fi decât neconstituțională, fiind contrară dispozițiilor constituționale ale art. 64 alin. (1) și, respectiv art. 65 alin. (2) teza introductivă, potrivit căreia 'Camerele își desfășoară lucrările și în ședințe comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majorității deputaților și senatorilor'", se precizează în motivarea CCR.
CCR a admis, pe 21 iunie, sesizările formulate de PNL și USR cu privire la neconstituționalitatea unor modificări aduse Regulamentului Senatului.
Potrivit CCR, au fost conexate două sesizări, una referitoare la neconstituționalitatea unor prevederi introduse în noua Secțiune 81 privind Procedura aplicabilă inițiativelor de revizuire a Constituției României din Regulamentul Senatului, formulată de 26 de senatori PNL, și cealaltă referitoare la neconstituționalitatea Hotărârii 37/2017 privind modificarea și completarea Regulamentului Senatului, formulată de grupul parlamentar al USR.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
