Pedagog celebru: Principii pe care școala nu le (prea) respectă

Trăim într-un timp al schimbărilor, avem un profil al elevului ALTFEL în sala de clasă, tehnologia aduce o provocare fără precedent, societatea în ansamblu este plină de tensiuni, de contraziceri, dezbateri, reașezări. În acest context este vital ca școala să rămână o oază de stabilitate și o sursă de progres simultan. Iată de ce, atunci când nu mai știm ce trebuie să facem, cum să ne descurcăm între atât de multe „reforme" și „forme" (de multe ori fără fond!) trebuie să ne întoarcem la lucrurile fundamentale, la osatura pe care construim zilnic pocesul de învățământ: iar astăzi o să vorbim despre trei principii didactice pe care, se pare, că „le-am uitat pe drum".

Citește și: Pânișoară: Ne trebuie o strategie națională pentru lectură

Principiul participării conştiente a elevului la activitatea de învăţare. Este evident că şcoala tradiţională, care împingea elevul în ineficienţa învăţării mecanice (cum altfel putea să înveţe elevul atât de multe informaţii într-un timp scurt?) era departe de a îndeplini cu succes acest principiu. Din păcate nu am scăpat nici în prezent de o astfel de perspectivă. Mai mult decât atât, „fuga după note" sesizată de către Olivier pe care elevii o practică şi „fuga după certificat" pe care absolvenţii o continuă sunt în măsură să legitimeze memorarea mecanică. Conform acestora nu volumul de cunoştinţe asimilate temenic şi care pot să fie imediat transformate în plus valoare pentru profesionistul din viaţa activă, contează, ci nota obţinută. Și cum putem „vâna" cel mai ușor o notă?

Citește și: Educația modernă. Semnal de alarmă privind cultura învățării

Citește continuarea pe performante.ro

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News