Tricolorii vor juca în grupă cu Elveţia, Israel, Kosovo, Belarus şi Andorra, iar calculele hârtiei arată că locul al doilea ar trebui să fie asigurat pentru noi. Ba chiar, cu ceva noroc, am putea spera chiar la primul loc. Singura problemă este că hârtia nu joacă!
În grupele Ligii Naţiunilor, unde am întâlnit Finlanda, Muntenegru şi Bosnia-Herţegovina, România părea la fel de favorită. Cu toate astea, tricolorii au reuşit contraperformanţa de a termina pe primul loc... din coadă! Şi aşa am picat în a treia urnă valorică a fotbalului european, ceea ce înseamnă că la următoarea Ligă a Naţiunilor ne vom înfrunta cu naţionale slab cotate. Poate doar în ultimul meci au spălat tricolorii un pic ruşinea, reuşind să învingă Bosnia cu 4-1 acasă. Dar era, totuşi, un meci fără miză. Aşa cum pare să ne fie norocul atunci când jucăm cu Bosnia (să ne amintim de ultimul meci al lui Răzvan Lucescu pe banca naţionalei, 3-0 cu Bosnia condusă de acelaşi Edin Dzeko).
Acum, Edi Iordănescu, pentru că ştim că el ne va ghida în campania de calificare, are misiunea de a obţine şase puncte fără eforturi cu Andorra, şase puncte cu Kosovo (poate cu tricourile ceva mai ude decât cu Andorra), şase cu Belarus (o naţională care, dacă e să ne gândim la conflictul deschis din Europa, ar fi putut la fel de uşor să fie exclusă din competiţii) şi măcar 8 puncte cu Israel şi Elveţia. Ar fi, probabil, singurul calcul care ne-ar permite să câştigăm grupa.
Dar să fim realişti. Pentru că oricât de mult ne-am dori să nu se întâmple, cu siguranţă vom auzi aceleaşi discursuri precaute, de genul "nu mai există echipe mici", aceleaşi indicaţii tactice la conferinţele de presă, pe modelul discursurilor politicianiste (să vorbim cât mai mult, fără să spunem, practic, ceva concret) şi, mai rău, aceleaşi convocări neinspirate. E drept, în ultimul caz nici nu prea avem de unde să aducem alţi jucători. Sper, însă, să nu vedem pe teren vreunul dintre jucătorii care au pierdut cu 5-0 în Danemarca meciul lui FCSB. Măcar din cauză de atitudine, dacă nu de talent fotbalistic.
Sper cu toată inima într-o calificare la un turneu final pentru generaţia lui Ianis Hagi, Nicuşor Stanciu şi Adrian Rus. Sper ca Ionuţ Radu să fie un stâlp în poartă, iar meciurile să le câştigăm fie şi doar cu 1-0. Dar mi-e teamă, recunosc, că vom juca ca niciodată şi vom pierde ca întotdeauna. Mai ales că numele adversarilor ne vor face, în unele meciuri, să ne considerăm victorioşi încă dinaintea fluierului de start.
Să mă contrazică tricolorii! Hai România!!!
* acest articol reprezintă o opinie
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
