În pofida faptului că este vară, iar părinții și copii ar trebui să profite de această perioadă destinată în majoritatea cazurilor vacanței, în practică, în nenumărate cazuri, părinții devin chiar mai irascibili în privința micilor năzbâtii ale copiilor lor. Potrivit studiilor, este normal, deoarece, conștientizând că este o perioadă mai calmă, creierul scade nivelul de frustrare la care reacționează și cumulat cu stresul datorat pregătirii vacanței, părinții trebuie să facă un efort suplimentar din rezerve și așa secătuite de munca depusă pe parcursul întregului an, explică profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației.
Pornind de la toate aceste realități, părinții sunt sfătuiți să-și înțeleagă furia care pune deseori stăpânire pe ei în perioada destinată vacanței și să învețe mici trucuri pentru a o controla. Astfel, profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, reamintește o serie de pași importanți de luat în seamă recomandați de către Fabrice Lacombe (2005).
Într-o primă fază trebuie “oprită alimentarea cu căldură” (să stingem focul). Dacă copilul PARE că a greșit este necesar să i se asculte explicațiile cu atenție și să fie investit cu încrederea părinților. Ei trebuie să fie cei care trebuie să-și facă timp să asculte explicațiile copiilor cu încredere și să privească acțiunile lor prin modul lor de percepere a ceea ce au făcut.
Cea de-a doua etapă presupune “reducerea presiunii”. Potrivit lui Lacombe, fiecare părinte ar trebui să se gândească la o oală cu supă care fierbe cu capacul pus, cel mai rău lucru fiind să țină capacul bine înșurubat, astupând oala. Plecând de la această exemplificare, pentru a nu provoca un mic accident casnic este indicat să se ridice capacul din când în când pentru a da posibilitate vaporilor să se elimine în atmosferă. Totodată, nu trebuie uitat că într-un conflict este nevoie de minim doi, iar cea mai bună abordare din partea unui părinte într-o dispută cu cel mic ar fi un comentariu de genul “Înțeleg că ești furios, de altfel tot așa mă simt și eu”. „O astfel de formulare îi arată copilului că este acceptat și că este valorizat și înțeles, precum și faptul că, folosind efectul similarității (numit și efectul la fel ca mine). – și eu sunt supărat ca și tine – va determina ca cel mic să-i privească pe părinți mai relaxat pentru că între ei există ceva în comun și că cei maturi îi pot înțelege pe cei mici, simțind și ei la fel.
Potrivit lui Lacombe, în a treia etapă se poate cerne împreună problema concretă care a generat disputa. Se vor identifica soluții împreună cu cei mici, pentru ca ei să înțeleagă și să accepte, și pentru viitor, ce este de făcut, ca să poată singur să rezolve problema înainte ca aceasta să devină una catastrofală, explică profesorul universitar Pânișoară.
Potrivit acestuia, un părinte care se confruntă cu furia propriului copil trebuie să cunoască cum să reacționeze cu cel mic, dar și să-și controleze foarte bine propria furie, deoarece are ”un singur volan, deși trebuie să conducă două mașini și să evite și coliziunea”, totodată.
”Iată de ce este vital să ne analizăm cu atenție motivele furiei: uneori s-ar putea să nu faceți altceva decât să înlocuiți/deplasați. Acesta este un mecanism de apărare care spune că ne-am supărat pe ceva/cineva și nu am putut să ne exprimăm furia așa cum o simțeam, rămânem încărcați (gata de tragere) și ne descărcăm în alt context, pe altă persoană. Dacă supărarea a fost pe un șofer care a frânat brusc în fața dumneavoastră nu trebuie să vă certați copii că se hârjonesc prea tare pe bancheta din spate. Trebuie să vă întrebați: cât din supărarea mea pe cei doi copii este generată de șoferul iresponsabil de mai devreme?”, consideră profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației.
Citește mai mult pe performante.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
