Deși conflictul poate fi foarte bun pentru comunicare, pentru aducerea în prim plan a unor idei noi sau pentru prevenirea unor tensiuni mai mari în viitor, el poate depăși două stadii în care tensiunile ar putea fi rezolvate - dezacordul și confruntarea - pentru a ajunge la faza escaladarea conflictului, unde lucrurile devin foarte rele.
În consecință, profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, amintind că Forsyth este cel care vorbește despre pașii în evoluția conflictului și precizează elementele cărora trebuie să li se dea atenție, oferă câteva explicații părinților de succes pentru cazul în care tensiunile devin prea mari.
Astfel, deși dezacordul nu este încă un conflict, gestionat necorespunzător, el poate evolua la etapa următoare, aceea de confruntare. De exemplu, dacă părintele vrea ca micuțul să meargă la culcare, iar acesta se opune, pentru a nu se ajunge la o confruntare deschisă și pentru a nu crea o stare de frustrare celui mic, părintele ar trebui să îi ofere copilului, cu un ton suficient de ferm, o mică compensație de genul – „mai stai 5 minute, dar după aceea gata!”.
"Dacă dezacordul nu se rezolvă, se ajunge în faza de confruntare. În acest moment conflictul a debutat, dar nu există o implicare afectivă pe măsură, lucrurile nu au degenerat, iar situația poate fi întoarsă la etapa anterioară de comunicare.
În cazul în care părintele nu va reacționa cu calm, fie cel mic va reacționa la fel de exagerat, simțindu-se rănit în mândria proprie, fie se va închide în sine și va reacționa cu încăpățânare.
Faza de confruntare poate degenera, în cazul în care nu se administrează bine problema, la etapa cea mai grea a conflictului, la escaladare, apreciază profesorul universitar Pânișoară. Un conflict escaladat ajunge atât de puternic încât scapă de sub control, se spun lucruri urâte, numite "reziduu de comunicare" și care nu o să se șteargă niciodată, comunicarea se rupe.
Ce alimentează energia toxică a conflictului
Energia toxică a conflictului este alimentată de mai multe mecanisme:
- percepția selectivă este unul dintre aceste mecanisme, deoarece, "în mod inconștient fiecare selectează din comportamentul celuilalt dovezile după care persoana respectivă are dreptate, iar celălalt greșește".
- efectul de polarizare sprijină percepția selectivă, explică în continuare profesorul universitar Pânișoară. "Confruntați cu tensiunea produsă de către conflict oamenilor le este mai simplu să gândească în alb-negru", însă nu trebuie considerat că, în cazul în care cel mic a făcut ceva nepotrivit, el este complet rău.
- cel de-al treilea mecanism este ostilitatea autistă, care face ca o simplă confruntare să conducă spre un mare conlflict, spre un conflict escaladat. Astfel, oamenii au tendința de a înceta să interacţioneze cu cei care le displac.
Ce trebuie făcut?
Ca urmare, în cazul unui conflict escaladat, dacă s-a produs un nivel înalt de afectivitate negativă, de stres, în care nu se poate ajunge prea repede la o comunicare la fel ca înainte, el trebuie de-escaldat, prin dezamorsarea mecanismele descrise mai sus, susține profesorul universitar Pânișoară.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
