Părintelui Iustin Pârvu s-a născut în 10 februarie 1919, de ziua Sfântului Mare Mucenic Haralambie, în satul Poiana Largului (Petru Vodă), comuna Călugăreni (acum Poiana Teiului), judeţul Neamţ, în familia unor români ortodocşi foarte evlavioşi, şi a fost botezat cu numele Iosif.
A intrat, ca frate, la Mănăstirea Durău în anul 1936, iar în anul 1940 a fost tuns în monahism primind numele de Iustin. În anul 1941 a fost hirotonit preot.
În perioada 1942-1944, Părintele Iustin Pârvu este numit preot misionar pe Frontul de Est, din Neamţ până la Odesa, participând, împreună cu „Divizia 4 Vânători de Munte”, la luptele din cel de-Al Doilea Razboi Mondial.
După război îşi continua studiile la Seminarul din Roman, însă în anul 1948, anul absolvirii seminarului, la 14 mai, este arestat pe motive politice şi condamnat la 12 ani de închisoare politică. Au urmat ani de suferinţe prin închisorile comuniste de la Suceava, Văcăreşti, Jilava, Gherla, Periprava şi Aiud, munca silnică din minele de la Baia Sprie, şi „reeducarea” din Închisoarea Piteşti.
Anul 1960, îi aduce Părintelui Iustin, o nouă condamnare – de patru ani de închisoare – pentru refuzul său de a renunţa la credinţă. La expirarea pedepsei date pentru a fi crezut în Hristos, a fost întrebat ce va face după ce va fi eliberat şi a răspuns: „O iau de unde am lăsat-o cu slujirea Bisericii !”. Pentru aceasta, comuniştii au considerat că încă patru ani de detenţie îl vor „disciplina” pe Părinte.
Despre cei aproape 17 ani de detenţie, Părintele spunea că a trăit „cea mai importantă experienţă pe care o poţi avea în timpul vieţii: să te cunoşti pe tine însuţi pe calea suferinţei”.
După perioada de detenție a viețuit la Mănăstirea Secu, până în 1975, când a plecat la Mănăstirea Bistrița din județul Neamț.
În toamna anului 1991 a pus piatra de temelie a Mănăstirii Petru Vodă, pe care a condus-o ca stareț până la trecerea sa la Domnul.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, a spus despre Arhim. Iustin că a fost un mare duhovnic, „ziditor de suflete și ctitor de mănăstiri”.
„Privind la lumina vieții sale și la mulțimea ucenicilor pe care Părintele Iustin Pârvu i-a îndrumat pe calea mântuirii în Hristos, considerăm că trecerea sa la cele veșnice este o pierdere pentru viața și lucrarea pastorală a Bisericii, pentru monahismul românesc și pentru mulțimea credincioșilor care l-au cunoscut”, spunea Patriarhul în 2013.
Părintele arhimandrit Iustin Pârvu a fost înmormântat, joi, 20 iunie 2013, în cimitirul Mănăstirii Petru Vodă.
S-a cerut deshumarea parintelui Iustin Pârvu
La șapte ani ani de la adormirea Părintelui Iustin, la Mănăstirea de maici Paltin Petru-Vodă s-a săvârșit o slujbă de pomenire.
De asemenea, mai multi credinciosi si preoti au initiat, sub anonimat, o petitie prin care cer ca trupul parintelui Iustin Parvu sa fie deshumat. Potrivit Ziarul de Iasi, initiatorii petitiei cer deshumarea parintelui pentru ca în unele traditii s-ar spune ca ramasitele unor persoane se deshumeaza dupa sapte ani.
Cei care au semnat petiția cred ca parintele se va dovedi ca este sfant. "In cazul in care se va dovedi ca are sfinte moaste (trup intreg sau oseminte cu caracteristici specifice sfintilor) cerem sa li se acorde cinstea cuvenita, sa fie asezate intr-o racla, intr-un baldachin special amenajat si expuse spre inchinare", se arată în petiția credincioșilor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ascultă în română
