Avea 45 de ani când a aflat că are cancer ovarian stadiul III C. A fost pusă în fața unui diagnostic sumbru. Știa că din cancer se moare, dar a găsit puterea de a lupta. Și-a schimbat stilul de viață, iar acum cancerul ei a intrat în remisie, dar nu spune că s-a vindecat. Îi este teamă.
"Cand am aflat că am cancer, am fost sigură că voi muri. Știam că din cancer se moare și că nu există vindecare. Am fost susținută moral de mama mea. Soțul m-a părăsit după câteva luni de chimioterapie. A fugit. Am ramas singură cu mama și fratele. Am crezut în fiecare secundă că Dumnezeu mă iubește. Contează enorm să ai un psihic puternic", ne-a spus femeia care și-a găsit puterea în credință.
Ceea ce surprinde poate cel mai mult în povestea 'Ioanei' este faptul că la un control de rutină nu i-a fost depistat cancerul, deși era în stadiu avansat.
"Am descoperit că am cancer la un control de rutină. Nu am avut nicio simptomă. Cu 9 luni în urmă, tot la un control de rutină, la o clinica privată, o doamnă doctor nu a văzut... cancerul era deja localizat. Dacă ar fi văzut atunci, nu aș mai fi ajuns în stadiu așa de avansat. În luna februarie 2012 am fost la control. Mi-a spus că totul este în regulă. În luna noiembrie 2012, era stadiul III C. Bineînțeles că atunci am mers în altă parte", ne-a mai zis femeia.
"Cel care mi-a descoperit boala a fost domnul profesor Petre Brătilă. Dacă nu ajungeam la dânsul... muream. Eu aveam cancer și doamna doctor îmi spunea că am lichid și nu poate să îmi vadă ovarele. Cancerul era destul de avansat și nu își dădea seama. Am avut noroc că am întâlnit medici care m-au salvat... dar puteam să mor. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a scos în cale oameni minunați, care au reușit să facă ceva, dar am îndurat chinurile groaznice ale chimioterapiei. Eu încă nu ma consider vindecată. Dacă vor trece șapte ani și nu va mai apărea nimic, atunci DA, pot spune că am scăpat", a punctat 'Ioana'.
Doar cu mama și fratele în lupta cu cancerul
Părăsită de soț, oamenii o evitau pentru că avea cancer. "Prieteni care ma cautau inainte, dupa ce am fost diagnosticata cu cancer, s au retras; chiar si rude. Eu am rămas singură, cu un animal de companie și doar câteva colege de serviciu". Acum, viața ei a intrat pe un făgaș normal. Merge la clinile private pentru a-și face control o dată la șase luni. În spitalele de stat nu a pus piciorul pentru că deși medicii sunt foarte buni, aparatura lipsește - ne-a mai spus femeia.
VEZI ȘI: Ionela Năstase, poveste cumplită: Ce poţi spune la o asemenea veste?! Eram șocată
În secțiunea de comentarii, vă invităm să ne spuneți dacă știți persoane bolnave de cancer. Vă invităm să ne vorbiți despre lupta lor cu moartea, dar mai ales cu lucrurile incorecte sau imorale din spitale. De asemenea, puteți trimite poveștile dumneavoastră pe adresa [email protected].
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
