"Am tot amânat– constat cu tristețe vreo doi ani– să scriu despre o poveste fabuloasă, ireală, neverosimilă. Este vorba despre un 'nou Bob Dylan' al Americii, cum a fost numit în anii 70, și redescoperit de concetățenii săi după 40 de ani, grație încăpățânării unor tineri din Africa de Sud", scrie Oana Stănciulescu.
Jurnalista a adăugat: "Am vrut să vă împărtășesc această poveste absolut incredibilă despre destinul unui om, despre decență, determinare şi talent, o adevărată lecție de viață, ca un exemplu de început de an că se poate. Este o poveste despre miracole, miracole care schimbă lumea și care depind de noi! Aceasta este dovada că poți să reușești și fără să calci pe cadavre, fără să faci compromisuri, să fii al naibii de talentat și extrem de modest. O viață desprinsă din versurile cântate. Și o lecție pentru fiecare!".
Oana Stănciulescu a continuat:
"Dacă doi fani din Cape Town, Africa de Sud, nu ar fi pornit în căutarea lui Sixto Rodriguez, că despre el este vorba, un cântăreț ale cărui melodii antisistem s-au cântat, fără ca el să știe vreme de 40 de ani, visul acestuia nu s-ar fi împlinit niciodată.
Rodriguez, născut într-o mahala a Detroit-ului, muncea ziua pe şantier, iar seara cânta la chitară într-o bombă din cartier. Așa a dat de el legendarul producător Motown Dennis Coffee și care i-a produs și primul album, foarte apreciat de critici, numindu-l Bob Dylan latino, dar nu și cumpărat. La fel s-a întâmplat și cu al doilea album. Era în anii 70. 40 de ani, Rodriguez a continuat să facă tot felul de munci grele, lucrând mai ales pe șantier ca fiicele lui să meargă la școlă. Recunoașterea târzie îl găsește ca om de serviciu, spălând podelele și wc-urile dintr-o școală din cartier.
În tot acest timp, la celălalt capăt al lumii, în Africa de Sud, Rodriguez era mai popular decât Beatles şi Elvis la un loc, iar discurile se vindeau cu sutele de mii, fără ca el să știe ceva.
Versurile sale antisistem rezonau perfect cu furia și lupta sud-africanilor împotriva Apartheidului. La un moment dat, a început să circule zvonul că Rodriguez s-ar fi sinucis pe scenă, moment în care vânzările de albume au ajuns la jumătate de million.
Cum nu exista nicio dovadă a morţii artistului, cum nimeni nu știa nimic despre el, dar absolut nimic, mai mulţi jurnalişti şi fani au început o investigaţie, pornind pe urmele lui de la... un nume din versurile sale, care i-a dus în mahalaua din Detroit.
Fără mari rezultate, când erau pe punctul de a renunța, una dintre fiicele lui a găsit pe internet site-ul creat special pentru a-l căuta pe Sugar Man, după cum se numește unul dintre cele mai apreciate cântece ale sale.
Ce a urmat pare desprins dintr-o poveste: Rodriguez a fost găsit și a primit ce merita – recunoașterea așteptată 40 de ani și o întâlnire cu fanii lui din Africa de Sud, într-un turneu senzațional.
Al doilea miracol, care l-a adus definitiv în atenția publicului și nu l-a lăsat să cadă din nou în uitare, a fost decizia regizorului suedez Malik Bendjelloul, fascinat de povestea de viaţă a artistului, să realizeze un documentar fabulos pentru care a primit un Oscar: "Searching for Sugar Man" sau povestea ireală a lui Bob Dylan latin și a cântecelor lui antisistem".
Oana Stănciulescu notează că povestea are și o parte tristă. Regizorul suedez Malik Bendjelloul a fost găsit mort în apartamentul său, la vârsta de 36 de ani, la doi ani de la realizarea documentarului.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
