Abia anul trecut oamenii de știință au înregistrat pentru prima dată, în detalii captivante, undele cerebrale ale unui muribund. În circumstanțe tragice, s-a întâmplat să înregistreze o creștere a unui anumit tip de activitate cerebrală, numite unde gama, împreună cu modificări la alte frecvențe, scrie Science Alert.
Din 2013, neurologul Jimo Borjigin și colegii săi au căutat paralele în creierul uman muribund cu ceea ce au găsit la șobolani după un stop cardiac indus. Ei au motivat că scurtele erupții ale activității creierului pe care le-au văzut crescând cu mult peste nivelurile stării de veghe a animalelor ar putea fi pâlpâirile biologice ale experiențelor în apropierea morții raportate de mulți supraviețuitori ai stopului cardiac.
„Aceste descoperiri ne-au determinat să investigăm activitatea neuronală a creierului la pacienții pe moarte înainte și după retragerea clinică a suportului ventilator”, scriu Borjigin și colegii în noua lor lucrare.
Echipa a analizat cazuri de la Michigan Medicine, centrul medical academic al Universității din Michigan, de pacienți care au murit în unitatea de terapie neuro-intensivă din 2014.
La doi dintre cei patru pacienți, care au murit în timp ce medicii încă le monitorizau starea după un stop cardiac sau o hemoragie cerebrală, înregistrările electroencefalografice (EEG) au dezvăluit o explozie ascuțită de unde gama într-o parte a creierului. Acestea s-au dispersat în lungi conexiuni în ambele emisfere cerebrale.
Valoarea inițială a undelor gamma a fost localizată într-o zonă a creierului considerată o „zonă fierbinte” pentru așa-numitele corelate neuronale ale conștiinței. Un model similar de activitate a fost observat la persoanele care visează și la pacienții cu crize care raportează că au halucinații vizuale și experiențe în afara corpului.
O revizuire recentă descrie modul în care această „zonă fierbinte” a conștiinței potențiale include zone senzoriale ale creierului, ceea ce ar putea explica de ce experiențele în apropierea morții pe care oamenii le raportează sunt atât de vii. Comunicarea între emisfere în creier este, de asemenea, considerată a fi importantă pentru amintiri.
Niciunul dintre pacienți nu a supraviețuit pentru a povesti ceea ce ar fi văzut, simțit sau experimentat în pragul morții și, chiar dacă ar fi rămas în viață, relaționarea scânteilor de activitate cerebrală cu experiența subiectivă a unei persoane lasă mult loc speculațiilor.
Doar doi din cei patru pacienți au prezentat o creștere gamma, iar aceasta a fost însoțită de hipoxie larg răspândită (o lipsă de oxigen) în creier.
„Acest studiu pune bazele investigațiilor ulterioare ale conștiinței ascunse în timpul stopului cardiac, care poate servi drept sistem model pentru a explora mecanismele conștiinței umane”, concluzionează cercetătorii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
