"A fost cel mai deosebit om pe care l-am putut percepe în viața asta, iar moartea ei m-a dat peste cap. Sunt peste 30 de ani de atunci și n-am uitat nicio secundă. (...) Bunica mea a murit la baie într-o dimineață. Nu concepeam viața fără ea. (...) S-a întâmplat și aia m-a marcat îngrozitor, mi-a stat inima atunci, psihologic vorbind. Am crezut că viața mea s-a terminat și că n-am să pot depăși momentul. Am văzut foarte multe lucruri de genul acesta, dar acela a fost un moment în care am văzut ce înseamnă. (...) Atunci când s-a întâmplat tragedia cu bunica mea, eu făceam stagiul de boli infecțioase și mă pregătem să plec la spital. Am strigat-o de la baie și cum nu a răspuns am intrat în baie repede, am scos-o de acolo și am făcut manevre de resuscitare. (...) Credeam că reușesc, dar ceea ce auzeam era inima mea. Nu-mi venea să cred că se poate întâmpla așa ceva. Eram o stană de piatră și eu nu sunt așa. Am pierdut tot atunci. Au urmat niște zile îngrozitoare: făceam gărzi în neștire ca să uit și mă rugam la Dumnezeu să vină urgențe. Dacă puteți crede așa ceva! Nu dorește niciun doctor unui om să fie bolnav. Eu atunci vedeam invers. Mă rugam să vină urgențe, să salvez un om, să dau viață unuia pentru că nu am putut acolo unde aș fi vrut să dau", a povestit cu multă emoție în glas Monica Pop.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
