Deși Turcia are o mai mare greutate în Orientul Mijlociu, ea are un rol împortant și dosarul crizei ucrainene. Între altele, Turcia controlează strâmtoarea Bosfor, prin care trebuie să treacă navele americane înainte de a acosta în portul Constanța.
De altfel, nevoia unei mai bune cooperări și sincronizări între România și Turcia a apărut odată cu izbucnirea crizei ucrainene. Deși au un parteneriat strategic, dar și consultări suplimentare în cadrul Trilaterialei România-Polonia-Turcia, cele două țări sunt criticate de unii analiști că nu-și consolidează legăturile bilaterale, deși au abordări și interese regionale convergente.
Șeful Stratfor, George Friedman, a insistat în analizele sale din ultimele luni că Turcia și România sunt cei doi parteneri "critici" ai Statelor Unite ale Americii. Friedman remarca însă că Ankara și Bucureștiul "au părut mai interesate să dezvolte legături bilaterale cu Washingtonul decât una cu cealaltă".
Ce a postat Klaus Iohannis pe Facebook în timpul vizitei lui Recep Tayyip Erdogan
• Stratfor, la 10 mai 2014: "Turcia ar putea eventual deveni un element important al politicii externe române, legăturile bilaterale mai puternice putând să contrabalanseze prezența Rusiei în Marea Neagră. Oricum, Bucureștiul și Ankara au arătat interes limitat într-o asemenea relație; în ultimul deceniu, România și-a orientat politica externă către vest (UE și NATO) în timp ce Turcia s-a concentrat pe Orientul Mijlociu și Mediterana. Îngrijorări comune cu privire la o mai mare instabilitate în Marea Neagră ar putea aduce laolaltă aceste două țări.
România și Turcia au semnat diferite înțelegeri de parteneriat între 2011 și 2013, iar Turcia este principalul partener comercial al României din exteriorul UE. În orice caz, schimburile bilaterale au rămas relativ stabile în ultimii ani și înțelegerile comune privind cercetarea și explorarea gazului natural și petrolului din Marea Neagră nu s-au tradus încă într-o acțiune concretă. România și Turcia au participat de asemenea la dezvoltarea sistemului anti-rachetă al SUA, dar ambele au părut mai interesate să dezvolte legături bilaterale cu Washingtonul decât una cu cealaltă. Probabil că va fi nevoie de presiune mai mare din partea SUA pentru ca România și Turcia să-și întărească legăturile".
De ce se întâlnește Iohannis cu un autocrat?
Recep Tayyip Erdogan, ales președinte al Turciei în 2014, după trei mandate de premier, este acuzat că violează grosolan drepturi precum libertatea de expresie sau libertatea presei. Liderul islamo-conservator a fost deseori admonestat de partenerii Vestici și din cauza remarcilor sale despre rolul femeii în societate, Erdogan pronunțându-se în numărate rânduri împotriva egalității de gen.
Președintele Turciei: Nu există egalitate între bărbați și femei. Mai degrabă "echivalență"
În termeni de Realpolitik, relațiile internaționale presupun o doză de cinism, și nu de puține ori interesele strategice prevalează în fața principiilor democratice. Saudiții, de exemplu, nu au renunțat la pedepse medievale precum decapitările publice, dar partenerii americani nu iau măsuri împotriva Riyadhului. În ciuda stilului autocratic al lui Erdogan, care merge împotriva valorilor americane, Washingtonul nu și-a permis luxul de a sancționa, altfel decât verbal, derapajele democratice ale Turciei. Ankara este indispensabilă oricărei strategii americane în Orientul Mijlociu, iar relația cu Turcia este văzută de Washington în primul rând din perspectivă pragmatică și strategică.
Se impune ca președintele Iohannis să nu gireze derapajele democratice ale omologului turc, dar ar fi iluzoriu și nerealist să i se ceară liderului român să ignore interesele strategice ale României, manifestând ostilitate față de Erdogan.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
