„Drepturi financiare pentru persoanele cu dizabilități din data de 1 septembrie 2020: Alocația pentru copiii cu dizabilități crește de la 311 lei la 369 de lei.
Nu pot să mă abțin să nu fac comentariu pe text. Deci alocația unui copil cu dizabilități este 369 lei. Eu sincer propun să nu ne mai umilească deloc.
Să îi păstreze, pentru că noi oricum nu avem ce face cu ei.
Fiul meu are grad de handicap grav. Având un diagnostic genetic deci incurabil. Este dependent de medicație și terapii.
Din cauza bolii au apărut și alte probleme nu doar cele neurologie, toate specifice sindromului Dravet.
O parte din medicația de care e dependent și fără de care moare nu mai există în țară, deci trebuie să mă chinui să o procur din străinătate la prețurile de acolo. Uleiul de canabis singurul care i-a rărit convulsiile este 700 ron. Terapiile, alimentația, dieta alimentară înseamnă alți bani. Școala, fie ea și homeschooling, nu este gratuită, la fel ca și rechizitele.
De 2 luni i-am pus aparat dentar. 750 euro/arcadă.
Scolioza nu știm dacă se va putea corecta doar cu terapii și nu va avea nevoie de corset.
Eu, mama lui, nu am cum să muncesc fiind însoțitorul lui permanent. Iar statul mă "ajută " cu 369 lei fix.
Asta nu e ajutor. E umilință.
Iar eu m-am săturat să fiu umilită constant de statul care trebuia să-mi fie suport și sprijin. Așa că, vă rog, să păstrați acești bani pt dvs. Da, știu... la pensiile voastre speciale această sumă reprezintă bacșiș după o masă la un restaurant. Dar aveți pretenția ca un copil cu handicap să poată să supraviețuiască din acești bani Și probabil așteptați și mulțumiri. Sau plecăciuni. Iar apoi va plângeți că sunt prea mulți adulți asistați special. Acești viitori adulți asistați special sunt copiii de care acum vă bateți joc și le refuzați orice șansă de recuperare.
Nu, nu vă doresc să aveți un copil cu handicap pentru că acel copil nu merită niște părinți ca voi. Însă va doresc să dormiți noaptea, cu toate grijile și fricile cu care dormim noi, aparținătorii lor. Să ajungeți să calculați fiecare leu, așa cum facem noi, ca să va ajungă pentru încă o zi de terapie, pentru încă o zi de tratament.
Iar cei care teoretic ar trebui să va sprijine să vă calce în picioare. Adică fix cum faceți voi.
Să aveți parte toată viața de umilințele și frustrările de care avem noi și copiii noștri parte, de la voi”, a scris, marți seară, Adele Chirică pe contul său de Facebook.
„Și nu uitați că dizabilitatea se poate dobândi oricând, la orice vârstă. Nu trebuie să te naști cu ea neapărat”, a conchis Adele Chirică.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ascultă în română
